-Ne plac târgurile?
-Doamne, ce ne mai plac…
Oriunde putem căsca gura, cumpăra un chilipir, noi suntem prezenți. Nu negociem, pentru că nu știm, însă, în afară de privit, ne place să atingem și obiecte vechi, care au aparținut, cândva, cuiva. N-ai cum să pătrunzi într-un târg fără ca gândurile să nu se ia la ceartă, fiecare vrând să fie primul care îți furnizează idei.
Belgradul este plin de magazine de haine second hand, iar toți vloggerii vorbeasc despre ele. Când am ajuns în oraș, am intrat și eu din curiozitate, însă fără mari așteptări: nu-ți imagina că poți cumpăra branduri de lux la preț de nimic. În mare parte, H&M și Zara domină rafturile. Cu toate acestea, magazinele sunt amenajate cu mult gust și, inevitabil, ajungi să le treci pragul, măcar pentru a te uita.
După ce am inspectat astfel de magazine, i-am propus lui Stefan să mergem să vedem și târgul de vechituri din Zemun. Cum avem, în mare, aceleași preocupări și preferințe, nu m-a refuzat. Așa că, dis-de-dimineață, ca în ziua de târg, am purces la drum. Târgurile se vizitează dimineața, iar noi stăteam lângă Parlament, în centru, deci aveam ceva de parcurs până în acest cartier.
Transportul este foarte bine pus la punct în Belgrad, însă noi ne-am ajutat de GPS ca să ajungem la târg. Am făcut cam o oră din centru. Drumul îți arată și alte locuri sau puncte de interes, pe care le poți bifa ajungând aici, așa că le-am văzut în treacăt, de pe geamul autobuzului. Atenție însă: în ziua de duminică, atunci când se ține târgul, autobuzele își schimbă ruta și poți deveni ușor dezorientat la fața locului. Autobuzul ne-a lăsat pe o stradă oarecare, într-un cartier de case, dar ne-am descurcat și într-un final, l-am găsit.
Am mai văzut târguri, însă acesta mi s-a părut uriaș. Se întindea pe aproape un kilometru și continua pe toate străduțele care veneau perpendicular pe el, de-o parte și de alta. Foarte, foarte mare.
Ca să pot descrie cu adevărat ce am găsit acolo, ar trebui să iau fiecare fotografie în parte și să o analizez.
În târgul din Zemun găsești, practic, de toate. De la obiecte mărunte, fără mare valoare, până la masini de spalat ori haine. Sunt mese pline cu tacâmuri vechi, ceasuri rusești, aparate foto, camere video din alte vremuri, pick-up-uri, radiouri și televizoare care par scoase direct din sufrageriile anilor ’80–’90. Printre ele: cărți vechi, viniluri, reviste, insigne, medalii și tot felul de obiecte militare sau suveniruri din fosta Iugoslavie.
Mai încolo dai peste mobilă masivă, scaune, noptiere, uși, feronerie, lămpi, rame, tablouri, dar și jucării vechi, porțelanuri, vase emailate sau unelte care nu mai seamănă cu nimic din ce se vinde azi în magazine.
De două lucruri am râs: de o rochie de mireasă vândută la târg și de o cabină de duș. La prima te mai gândești, la a doua rămâi blocat: cum să vii cu o cabină de duș aici?
Însă, când văd câte o fotografie veche în târg, mă cuprinde un sentiment de întristare. Instant, mă gândesc că acea persoană a trăit ca mine și poate și-a ținut fotografia cu drag într-un sertar, iar acum zace aruncată și prăfuită într-un târg oarecare. Următoarea întrebare este inevitabilă: cum a ajuns acea fotografie aici? Practic, odată cu dispariția persoanei, a fost abandonat tot ce a rămas în urma ei, mai exact viața ei s-a risipit într-un târg de vechituri.
Târgul fiind foarte mare, nu știi la ce să te uiți mai întâi: la produse sau la geantă. În Zemun sunt destul de mulți oameni dubioși, iar atmosfera te face să fii atent. Prin natura lor, sârbii par un popor mai încordat și neliniștit, așa că nu am zăbovit prea mult la tarabe, ca să nu atragem atenția. Destul eram cu telefonul în mână, filmând. Vânzătorii nu ni s-au părut insistenți. Prețurile nu erau afișate, astfel că, la fața locului, puteai negocia, dar, în orice caz, sunt mult mai mici decât la noi. Dacă ești colecționar, e imposibil să nu găsești ceva interesant în Zemun.
Personal, nu recomand acest târg dacă ajungi în Belgrad, deși mulți vloggeri îl adaugă pe lista de obiective. Sunt atât de multe alte lucruri de văzut, încât aici ai putea ajunge doar dacă ai răbdare să scormonești și vii special pentru el. Noi am pierdut jumătate de zi aiurea, timp în care ne-am fi putut plimba pe malul Dunării.
Poate că în târgul din Zemun localnicii nu vin doar la cumpărături, ci să-și umple timpul mort, să vadă lucruri care nu mai sunt sau pur și simplu, să socializeze. Îmi amintesc că și tata nu rata niciun târg de la Brick. Avea oamenii lui, cu care discuta despre porumbei, iar când mergea la Obor nu se uita, de fapt, la nimic. Venea ca să-și dedice o zi din viața lui unor persoane pe care nu le mai văzuse de mult. Nu știu cum se întâmplă, dar în târguri îți apar colegi de școală, de armată, de fabrică, oameni dintr-o fostă casă, exact ca locul în sine: lucruri vechi, oameni vechi.
-Dar ce mai fac oamenii la târg? Sau la final de târg?
-Ai ghicit! Merg să mănânce mici. Evident că asta am făcut și noi.
În Serbia nu era întins niciun grătar în târg, însă, lângă el, într-o bodegă de cartier, oamenii stăteau la coadă.
-Vrei și tu cevapi?
