Diverse Romania

Statuile din Mamaia

Anca

apr. 14, 2024

-Mai bine în Dubai!

-Am renunţat la litoralul românesc, preţuri mari, calitate slabă…

-N-ai ce face pe litoralul românesc!

-Hoţi! Vor să se îmbogăţească într-o vară…

-Mi s-a îmbolnăvit copilul de la mâncare, am stat cu el la urgenţă în Constanţa, 7 ore..

-O căzătură…

-Mazăre a mai făcut ceva, după el, nimic dom’le…

-Locul de parcare 10 lei ora? Nici în Monaco nu-i aşa…

-Plictiseală mare, n-ai unde vedea un spectacol…

-Staţiune de babaci…

-Am încercat să merg cu căruciorul, peste tot, şantier.

-Caut cameră la mare, perioada 12-15 august, prima linie la plajă, cu vedere frontală, aproape de magazine, familie cu doi copii şi o bunică, loc de parcare, aştept oferte …

-Aţi înnebunit mă, aţi înnebunit cu preţurile astea…

-Aragaz unde să ne facem o cafea aveţi?

Acestea-s o mică parte din discuţiile pe care le auzi an de an, pe grupurile de cazare. Bine, nu doar acestea, dar abundă. Nu ştiu de ce aşteptările sunt atât de mari, în condiţiile în care sezonul durează 2 luni şi un pic. Ciubărul ne lipsea de la mare…În rest, suntem mereu blamaţi şi într-o permanentă comparaţie cu Braşovul, Sibiul ori staţiunile montane. Deşi, investitorii în mare parte nu-s din Constanța, am reuşit să ne atragem toată antipatia restului ţării, prin publicitate negativă, care de multe ori este făcută intenţionat de unele agenţii de voiaj ori de condiţiile cerute pe bani foarte puţini. Partea asta realistă este luată în calcul şi acceptată doar când românul pleacă în concediu afară. Nu vorbesc din neştiinţa de cauză, dar am ieşit din țara, chiar din anii ’90 şi am prins şi perioada când mergeai în Bucureşti la ambasadă ca să obţii viza pentru Europa. Sunt genul care stau şi-n cort şi la hotel de 5 stele la fel de bine.

Dar, nu aici voiam să ajung, însă fără această introducere atât de actuală, n-aş putea începe acest articol.

Se zice despre constănţeni că văd rar plaja. Adevărat! Ei văd marea de pe terase, dar plajă fac copiii şi cei trecuţi de 65 ani. În aceeaşi categorie mă încadrez şi eu. Aştept 65 ani poate o să-mi revină cheful de soare. În ultimii 10 ani am mers foarte rar la plajă şi atunci când am făcut-o am ales Vadu, pentru linişte ori „ jos la noi”, în capătul străzii. Însă, copil fiind mergeam în faţa hotelului Parc, seara făceam cu părinţii plimbări prin Mamaia ori atunci când erau şi bunicii ne opream la câte o cherhana. Îmi plăcea foarte mult Mamaia atunci… acum am abandonat-o. Merg la început de iunie când totul e verde, mai merg la câte o plimbare pe faleza, după „Rex”, în timpul verii şi închei anul cu o plimbare la începutul lui octombrie, când soarele e încă blând adulmecându-mi fiecare pas al copilăriei şi-mi binecuvântez amintirile ce mă îmbrăţişează cu atât de multă iubire.

Anul acesta am ieşit la plimbare cu căţelul prin Mamaia, în martie datorită vremii călduroase. Ştefan a scos şi drona.

Cum ne plimbam noi prin faţa hotelului Pelican, m-am dus să fotografiez statuia din faţa lui. Nu era prima dată şi evident că n-am fost surprinsă de faptul că are plăcuţa „ monument istoric”. De anul trecut tot discutăm să căutăm toate statuile din Mamaia.

I. „Răsăritul”- Corneliu Medrea

Statuia se numeşte „ Răsăritul” şi este sculptată în piatră, de Corneliu Medrea, în anul 1961. Ca să ajungi la ea, calci pe iarbă, sau mai bine spus pe flori. Nu sunt puse nici măcar nişte dale. Oare sunt aşa puţini oameni interesaţi de cultură în ţara asta sau prostovani atât de mulţi în administraţie şi indiferenţi cât să nu sesizeze acest aspect? Nu de alta, dar poţi accesa informaţii despre ea scanând codul prezent pe placuță. Deci, cum ajungi la placuță? Călcând pe iarba!!!

Sculptorul Cornel Medrea s-a născut la 8 martie 1888 în comuna Miercurea, judeţul Sibiu, dintr-o familie de ţărani cinstiţi şi gospodari. Cursurile şcolare, până la vârsta de 17 ani, le-a efectuat la Alba Iulia şi s-a afirmat cu talent pentru desen, fiind remarcat de părinţii săi şi confirmat de dascălii săi. Împreună l-au îndrumat şi sprijinit să-şi continue perfecţionarea aptitudinilor artistice la Şcoala de Arte şi Meserii de la Zlatna, care pregătea tineri pentru două specialităţi: maiştri cioplitori în piatră şi şlefuitori (tocitori) în piatră.

În urma rezultatelor deosebite obţinute întreg corpul profesoral al şcolii l-au sprijinit să ajungă să frecventeze Academia de Artă Decorativă de la Budapesta şi după finalizarea cursurilor i s-a acordat Diploma cu Certificatul de Eminent.

În această perioadă a fost remarcat de renumitul sculptor Zala György la atelierul căruia a şi lucrat ( acesta a realizat „Monumentul Mileniului” de la Budapesta).

Tânărul artist Cornel Medrea, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi a vedea operele renumiţilor artişti din Europa, s-a hotărât să meargă la muzeele de la Viena, Dresda, Leipzig, München. Fiind lipsit de mijloace financiare, aceste călătorii le-a făcut pe jos . În anul 1914 a trecut Carpaţii şi s-a stabilit la Bucureşti.

La Bucureşti, împarte atelierul, cu marele sculptor Dimitrie Paciurea. Alături de Ion Jalea şi Oscar Han, face parte din triada de sculptori nominalizată pentru decorarea celor mai memorabile monumente de for public din perioada interbelică: Monumentul Eroilor C.F.R., Arcul de Triumf, Mausoleul de la Mărăşeşti. La vârsta de 45 de ani, Medrea devine profesor la Catedra de Sculptură şi Modelaj a Academiei de Belle‑Arte. Împreună cu cea de-a doua soţie, Ada Geo care i-a fost studentă, face nenumărate donaţii şi înfiinţează primul muzeu de sculptură din România. Se stinge din viață la 25 iulie 1964, la Bucureşti.

……

Aceste sculpturi ne-au trezit interesul şi chiar la fața locului m-am hotărât cu Ştefan să le redescoperim. Multe le ştiu din copilărie şi sunt fixate în memorie acolo unde le-am văzut prima dată, deşi îmi amintesc că, atunci când a început transformarea staţiunii, după ’90, le-au mutat locul. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu neavând studii şi nici o abundenţa de informaţii legată de partea asta a culturii, am o curiozitate nativă ce mă face să mă documentez despre orice, chiar dacă informaţiile nu le reţin pentru mult timp.Dacă revin asupra lor mi se clarifică şi aşează. Doar că, această curiozitate abordează diferite domenii, de aceea sunt în acceptare şi uneori memoria îmi joacă feste. Astfel, ne-am pus pe căutat articole despre aceste statui, în timp ce ne plimbam.

-Unde este următoarea? Avem mult de mers?

-Nu, următoarea e la 5 minute de mers pe jos.

-Hai!

II. „Fata la mare”- Corneliu Medrea

Următoarea statuie la care am ajuns este „Fata la mare”, realizată tot de Corneliu Medrea, în anul 1961, folosind ca material, calcarul. Statuia este amplasată lângă hotelul Central din Mamaia, pe spaţiul verde. Deci, iar am călcat pe iarbă şi flori.

O carte care ilustrează lucrările lui Medrea am găsit-o la un anticariat online cu doar 15 lei. Cât o ce? Cât o „colă”, cât jumătate de pachet de ţigări? Grade de comparaţie intenţionat adăugate.

III. „Foca” – Vasile Vasiliu- Falti

Nu ne îndepărtăm mult şi în faţa fostului hotel Rex, azi o ruină, se află poate cea mai cunoscută statuie a litoralului – Foca. Autorul ei este sculptorul Vasile Vasiliu- Falti. Statuia Foca este realizată din bronz şi a fost expusă în 1963 în dreptul hotelului Perla apoi a fost relocată în anul 2000. Personal, la Perla mi-o amintesc şi a fost o dezamăgire să o văd efectiv aruncată într-o parte, în faţa fostului hotelul mai sus amintit.

Faţă de celelate două opere, aceasta nu are nici o inscripţie.Nimic! Nimic să spună ceva despre ea ori despre sculptor, în afară de numele autorului care este trecut chiar pe statuie. Păcat! Şi rămânem cu păcatul…

Sunt foarte sărace informaţiile privind aceste statui şi singurele articole sunt din 2006, 2011 ori 2013. Clar, Constanța nu vrea şi nu e interesată. Am găsit totuşi pe Facebook o minunată fotografie, semnată Aurelian Voicu să vedeţi diferenţa de atunci şi acum. Nici nu există grad de comparaţie. Cât de bine era evidenţiata în acei ani, azi aruncată la întâmplare fără multă inspiraţie şi implicare. Lăsa să fie, bine că este!

Vasile Vasiliu- Falti

Vasile Vasiliu- Falti s-a născut la Fălticeni în 1902 este fratele mai mare al celebrului actor Grigore Vasiliu Birlic. Cei doi semănau atât de bine încât mulţi credeau că sunt gemeni. Vasile, şi-a luat un pseudonim, ca să nu fie mai prejos ca Grigore. Şi-a spus Falti, inspirându-se din numele oraşulu Între anii 1926 – 1928 a urmat Académie de la Grande Chaumière, clasa profesorului Antoine Bourdelle, Paris, Franța. Debutul sau a avut loc la Salonul de Toamna de la Paris în anul 1926. Deşi a realizat şi o serie de busturi şi decorațiuni de teatru, s-a specializat în bronzuri cu tematica animalieră.

A încetat din viaţa la Bucureşti, în anul 1988.

Vasiliu- Falti mai are lucrări celebre în Constanța, dar acelea o să le evidenţiez în alt articol. Acum, ne raportăm strict la cele din Staţiunea Mamaia şi ce am reuşit noi să vedem.

IV. Statuia „Fară nume”

A patra statuie am descoperit-o întâmplător. Se află în faţa fostului hotel Mamaia. Citesc în ziarul Focus Press, într-un articol din 2020 că investitor ar fi fiul lui Cosmin Olăroiu (fost fotbalist), însă înainte ca Olăroiu să cumpere hotelul Mamaia, fostul proprietar se vehicula a fi Elena Udrea (dar nu şi în acte). Printre fire lăsate de izbelişte, coji de ouă aruncate pe iarba, probabil de la muncitorii ce execută lucrări în zonă, am încercat să identific această lucrare luând câteva zile întregi la puricat internetul, pentru că la fața locului această lucrare nu are nici un element de identificare. Dar, pentru ce ne-ar interesa?

“ – Ce dracu să vedem aici, nişte petre? ” mi-au venit în cap aceste cuvinte, când am avut în un exces de zel de a duce nişte “oameni” să viziteze cetatea Histria.

-Hai, blamaţi-ne! Nu ne mai ajunge, ăstora din Constanta, nu? Ce as putea adăuga?

Am vrut să ajung la Muzeul de Artă, dar m-am lăsat păgubaşa. Am zis că descriu din ochiul turistului, “ peatra” din faţa ansamblului “ Wida”.

Pentru mine, lucrarea se numeşte „ STATUIA FĂRĂ NUME” sau „ Delfinul”, însă vom actualiza articolul atunci când vom identifica denumirea si autorul lucrarii.

V. „Pe valuri”- Constantin Baraschi

Următoarea statuie pe lista noastră se află chiar în curtea hotelului Yaki. Nu ştiu dacă oricine poate intra să o vadă sau doar cei ce se cazează acolo. De pe faleza, nu se observă. Eu am cerut acordul să o fotografiez la fata locului, unor bărbaţi ce executau nişte lucrări.

Statuia „ Pe Valuri” este turnată în bronz şi reprezintă un nud feminin. A fost realizată în anul 1963, de Constantin Baraschi. Heritage Constanța scrie că este una dintre cele mai bine conservate astfel de statui din bronz din Mamaia, însă mie mi s-a părut că la piciorul din dreapta prezintă nişte “peteșii sau purpură”. Bazinul unde este amplasată statuia, era golit, probabil nefiind în sezon ori pentru ca se efectuau lucrări în curte.

În Galaţi, acelaşi artist a realizat „Fata pe valuri”, care se aseamănă cu cea din Mamaia.

Constantin Baraschi

Baraschi s-a născut la Câmpulung Muscel în anul 1902, într-o familie foarte săracă, fiind ultimul care a supravieţuit dintre cei şapte copii. A rămas de copil, orfan de tata şi ca să supravieţuiască, mama acestuia spăla, călca şi apreta rufele oamenilor înstăriţi din oraş. Pentru că, mama lui era foarte bolnavă, tânărul Constantin o ajuta la aceste treburi şi de multe ori acestea erau refuzate. Pentru asta, la 14 ani se hotărăşte să picteze cutii, să realizeze semne de carte pe care le vindea în librării.

Primul contact cu sculptura și cu meșteșugul cioplirii pietrei a fost reprezentat de înscrierea sa la Școala de Arte și Meserii a meșterilor italieni stabiliți în jurul anilor 1900 la Câmpulung Muscel. S-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, ajungând aici cu pantofii rupţi, căptuşiţi cu ziare şi cu o lădiţă modestă în mână. A intrat la clasa lui Dimitrie Paciurea. Urmează mai apoi cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Obţine o bursă de studii în Franţa, la Paris, a studiat la Academia Julian, apoi a urmat cursurile libere ale Academiei Le Grande Chaumiere, în atelierul-şcoală al faimosului Bourdelle. Este autorul unor lucrări renumite precum monumentul „Kilometrul zero” din Bucureşti sau „Aria Cariatidelor” din Parcul Herăstrău.

Este prieten din copilărie cu Tudor Muşatescu. Într-o zi, când Baraschi urcat pe schelă, restaurând pictura murală dintr-o biserică,nu i-a acordat timp de vorba lui Muşatescu, acesta din urmă a adăugat sarcastic”- Cum vă plăteşte, mă?… Cu ziua sau cu sfântul?!

A fost unul dintre cei mai importanți sculptori români. Se stinge la Bucureşti, în anul 1966, după o criză de inimă provocată de şocul unei acuzaţii de plagiat. Cere ca cenușa sa să fie depusă la mormântul mamei sale, din Câmpulung, acolo unde a realizat sculptura funerară a celui mai iubit om din viaţa sa, Zoe Baraschi.

Sculptorul, Olga Porumbaru, este prima lui soţie iar lucrarea ei este prezentată, în următoarele pagini.

Pe Google apare informaţia că în orașul său natal, Câmpulung Muscel, se găsește Casa memorială Constantin Baraschi, construită în stilul artei țărănești în sec. XIX. Cititorii comenteză că această informaţie este eronată şi că este doar o proprietate privată ce nu poate fi vizitată, însă pe peretele casei se află o placă memorială care amintește că aici s-a născut și a creat sculptorul.

Baraschi a avut o fiică Ioana, care a plecat în Statele Unite ale Americii, acolo unde trăieşte şi acum. Fiica artistului este designer de modă, cu colecţii de lux lansate în New York, Dallas, Los Angeles şi Atlanta, creaţiile sale fiind vândute prin intermediul a peste 600 de magazine din întreaga lume. Nu în ultimul rând, vedete precum Heidi Klum, Sienna Miller, Halle Berry şi Catherine Zeta-Jones folosesc articolele vestimentare marcă Yoana Baraschi.

VI. „Canotaj”– Gavril Covalschi

Lângă hotel Yaki se află hotelul Tomis şi în grădina din faţă se afla statuia Canotaj. Asemenea celorlalte statui, se încadrează la categoria de monument istoric. A fost realizată în anul 1962 din piatră de către sculptorul Gavril Covalschi. De asemenea, nici această statuie nu avea plăcuță pentru identificarea ei ori a artistului.

Dacă mergi pe una din paginile web dedicate sculptorului, pentru curiozitatea de ai descoperi şi alte lucrări, această statuie apare sub denumirea de Canotor. Deci, fără aceste detalii, degeaba scriem despre aceste lucrări. Cei ce scriu ca mine, se inspiră din cărţi în format PDF,din biblioteca proprie sau din articole de ziare. Nu avem cunoştinţe să luăm contact cu oamenii de cultură şi nici nu cred că şi-ar rupe din timp, stând la poveşti cu bloggeri.

Canotaj sau Canotor, asta-i întrebarea!

Gavril Covalschi

Este născut în Gemenea Stulpicanilor- Suceava, în anul 1925. După clasele primare, a început Şcoala de Meserii de la Bucşoaia la secţia de rotărie. Absolvă Liceul Industrial din Câmpulung Moldovenesc, la secţia de sculptură în lemn. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Cluj Napoca, și a luat examenul de stat, în același an, la Institutul „Ion Grigorescu”, București.

Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, moment din care va participa cu lucrări de sculptură în piatră, marmură, bronz ori lemn la aproape toate expoziţiile de profil din România. Considerat a fi un autentic şi talentat, a fost trimis în călătorii de studii şi documentare în Italia, Grecia, Germania, Franţa, Egipt, China, Rusia, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Letonia, Ucraina, Moldova, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, ocazii cu care a avut posibilitatea cunoaşte pe mulţi dintre sculptorii apreciaţii ai popoarelor din ţările vizitate.

Cariera lui, stă sub semnul realismului socialist, producând lucrări simbolizând imaginarul comunist al muncitorului sau din istoria autohtonă. După renunţarea la realismul socialist, se profilează pe busturi comemorative şi sculpturi decorative reprezentând figuri feminine.

S-a stins din viață, la Bucureşti în anul 2012, la 86 de ani.

VII. „Jucătoare de tenis”– Mac Constantinescu

În timp ce scriam despre aceste sculpturi, nu-mi ieşeau la socoteală după ce mi-am selectat fotografiile din telefon. M-am uitat de două ori, de trei ori, am zis că am şters din greşeală…dar, ce să vezi! Îmi lipsea o statuie, care se află tot în faţa hotelului Tomis, din Mamaia. Am zis că-i imposibil, doar fusesem acolo. Aşadar, am oprit scrierea, m-am suit în masina şi am plecat spre hotelul Tomis. Am fost norocoasă de data asta şi am întâlnit o persoană, care m-a ghidat către ea. N-aş fi găsit-o, fiind ascunsă după un copac şi un separau de brazi. O să mă abat puţin de la conţinut şi pe lângă fotografia cu statuia, am să adaug şi câteva fotografii cu minunatele flori din spatele hotelului. Deşi, hotelul nu e deschis, n-ai cum să nu remarci unde se vede mâna omului gospodar. Era plin de lalele, narcise şi zambile. Şi nu orice lalele, ci mari, cărnoase, cu frunză sănătoasă, aşa cum le vedeam în copilărie în curtea unei bătrâne.

Deci, tot în faţa hotelului Tomis, pe partea dreaptă, ascunsă de ochii tuturor se află statuia „ Jucătoare de tenis”.

În „Monumentele istorice din România” apare localizată în dreptul hotelului Sulina. Greşit! În fotografiile din Heritage Constanța, statuia „Jucătoare de tenis” are plăcuţa de identificare, însă nu ştiu în ce an au fost făcute aceste fotografii, că la fața locului ea lipseşte. Domnul ce m-a ghidat către statuie mi-a zis:

– De 15 ani de când sunt eu aici, statuia asta este în aceeaşi stare!

În indicaţiile, de pe harta staţiunii Mamaia ( Google Maps) unde sunt semnalate aceste statui, ea apare ca fiind la hotel Dacia, iar sculptorul ce a realizat-o fiind Cornel Medrea. Mi-am dorit ca informațiile să nu fie eronate pe Maps, așa că l-am rugat pe Ștefan să trimită editarile de rigoare, deoarece el este reviewer pe Google, ca aceștia să efectueze corectura.

De-a lungul anilor, nimeni nu şi-a bătut capul să modifice aceste date şi informaţii greşite, de aceea am luat şi hotărârea să adaug câte o fotografie artiştilor, acolo unde nu-s protejate de drepturile de autor.

Toate acestea, că-s atât de puțini interesaţi de aceste lucrări.

Statuia ,,Jucătoarea de tenis’’ a fost realizată de către Mac Constantinescu, în anul 1961.Se află cum am spus mai sus, pe spaţiul verde din zona Hotelului ,,Tomis’’, spre promenada, pe partea dreaptă, mascată, ascunsă de copaci şi gard viu. În filmarea de mai jos, se vede clar, semnătura artistului “MAC”, în nici un caz Cornel Medrea.

Cel ce semnează Mac Constantinescu este pseudonimul artistic al lui Mihail Filip. Doamne, dacă citeşti ce şcoli au terminat şi ce au realizat aceşti oameni în cursul vieţii, te minunezi şi nu pot trece mai departe. Chiar de acest aşa zis articol se va întinde pe zeci de pagini, încerc pe cât posibil să diminuez din informaţii pentru a-l face citibil.

Mac Constantinescu s-a născut la Berlin – Charlottenburg, în anul 1900 şi a încetat din viaţa la Câmpina, în anul 1979. A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, apoi pe cele ale École des Beaux-Arts și École du Louvre din Paris. A continuat cu cursul de istoria artelor la Sorbona și lucrări practice la manufacturile de porțelan din Sèvres. A fost bursier al Școlii române din Roma. A lucrat în special sculptură, dar s-a ocupat și de arte decorative, costum și decoruri pentru spectacole de balet.
A fost profesor la Facultatea de Belle Arte și la cea de Arhitectură din București.

A realizat mozaicul mural „Geneze” de pe fațada Casei de Cultură din Mangalia.

Lucrările acestor sculptori sunt lăsate de izbelişte într-o nepăsare naturală. Scriind aceste rânduri nu pot gonii gândul :

-Cred că, românii acelor vremuri nu erau atât de idioţi, ca acum!

VIII. „Confidență”- Cornel Medrea

Povestea noastră a început cu “ ieşitul la plimbare” şi “scos drona “ pentru filmări. Astfel că, n-am putut în doar o zi, nepregătiţi, să bifăm toate statuile. Le-am lăsat pentru a treia zi. În a doua am fost să filmăm Monumentul Tineretului de la Straja.

Deci, a VIII a statuie se numeşte “Confidență”

Statuia ,,Confidenta’’ a fost realizată în anul 1963, de către sculptorul Corneliu Medrea, din piatra patinată şi a fost amplasată pe domeniul public un an mai târziu, în 1964, în spaţiul verde din zona Hotelului ,,Ovidiu’’. În prezent, este amplasată în faţa hotelului Victoria sau mai bine spus în bălăriile ce dau în promenadă, în nici un caz spaţiul verde. Este într-o grădiniţă, n-ai cum ajunge la ea. Deşi, aceasta avea cod QR ca să citeşti detalii, cum ai putea să faci treaba asta atâta timp cât totul este îngrădit. Deci, când e una, când e alta…totul o spoială.

IX.- „Nufărul”- Cornel Medrea

Tot Corneliu Medrea realizează şi statuia amplasată în centrul unui bazin, spre promenadă, chiar din faţa restaurantului hotelului Sulina.

Statuia „Nufărul” este o lucrare lucrată în bronz, în anul 1962 şi este una dintre puținele lucrări de artă din bronz, care au supraviețuit în Mamaia, cele mai multe dintre ele dispărând fără urmă în anii 2000.

Această lucrare este preferata mea. Amplasată foarte bine, imposibil să nu o identifici, când ieşi la plimbare pe promenadă, însă evident nici aceasta nu avea nici o placuță de identificare.

X.- „Joc Sportiv”- Ada Medrea

Ne întoarcem şi chiar la intrare în Mamaia, în faţa hotelului Bavaria Blue, găsim Statuia “Joc Sportiv”, autoare fiind Ada Medrea, soţia lui Corneliu Medrea. Informaţii despre această statuie chiar nu găseşti nici măcar pe Google. Am intuit că aceasta este din lista de monumente din Constanţa şi Mamaia. Heritage Constanţa nu a fost prezent nici aici. Evident lucrare fără placută, de am stat să scormonesc poate-poate găsesc câte ceva. Dacă, despre proprietarul hotelului ştie toată lumea că este Borcea, iată că nici măcar pe site-ul lor, n-au fost în stare, atâţia ani, să creeze un locuşor de informaţii despre această statuie. Au însă o fotografie aruncată la grămadă. Eu rămân mută la aşa o nepăsare. Cu greu am reuşit să realizez câteva fotografii, strecurându-mă printre maşini. Mă mir cum de a rezistat aceasta şi nu a venit nici un şofer besmetic până acum, să o lovească.

Adina „Ada” Medrea

Adina Georgescu se naşte pe 28 februarie 1917 la Bucureşti, într‑o familie privilegiată. Tatăl acesteia este un avocat de succes, iar mama, Margareta, îi insuflă pasiunea pentru frumos şi modă. Sora sa, de care era foarte apropiată, jurnalist[ de meserie, este căsătorită cu Edgar Istratty, faimos cântăreţ de operă, unul dintre fondatorii Operei Române. În vecinătatea reşedinţei familiei Georgescu, locuia poetul Octavian Goga, care remarcă talentul fetiţei Adina şi o recomandă sculptorului Medrea.

Adina frecventează cursurile la Academia de Belle‑Arte şi va face parte din prima generaţie de sculptori educaţi de mentorul Medrea. Îşi continuă studiile la Paris, la École Nationale des Beaux Arts.

Deşi există o diferenţă de vârstă, 29 de ani mai exact între cei doi, nimic nu i‑a oprit să îşi lege destinele. Fascinaţia cu care s‑au iubit şi respectul reciproc pe care şi l‑au oferit au făcut ca această poveste să fie una dintre cele mai frumoase şi productive din istoria artelor româneşti.

O poveste de dragoste echilibrată de pasiunea pentru sculptură şi perfecţionare continuă, ce merită povestită şi făcută cunoscută.

Când te gândeşti că operele acestor doi mari artişti zac ascunse ba după copaci netoaletați, ba prin parcări părăsite, fără plăcuţe de identificare, te gândeşti dacă suntem o generaţie, care merităm ceva…Nimic! Mi-a fost ruşine când am citit despre toţi aceştia, despre viaţa lor, şcolile ce le-au urmat, despre pasiune, efort şi dorinţa de creeare de frumos.

XI. „Maternitate” – Cornel Medrea

Rămânem tot cu Cornel Medrea la a unsprezecea statuie vizitată. Am trecut mai departe spre faimoasa clădire Radio Vacanța şi chiar în spatele hotelului Select se află statuia Maternitate. Este realizată în 1956, cu câţiva ani înaintea celorlalte, din piatră artificială. Piatra articificiala este un material obţinut fie prin amestecarea unor fragmente din piatră naturală cu ajutorul unor lianţi, fie prin arderea unor pământuri (piatra artificială din pământ ars, material ceramic) care prezintă proprietăți asemanatoare celor ale pietrei naturale.

Statuia este într-o stare de degradare vizibilă. Are însa plăcuță de identificare şi este prezentă pe harta staţiunii ca punct de atracţie turistică.

XII. „Muzica Mării”- Olga Porumbaru

Destul de greu am găsit statuia „Muzica Mării”, un monument istoric realizat de către sculptorul Olga Porumbaru, în anul 1971. Ajutorul, mi-a survenit din partea site-ului Infopensiuni, în rest foarte puţine informaţii şi nici o fotografie. În căutările mele, m-am orientat după noua construcţie ce se află chiar pe faleza, în faţa hotelului Aurora. Am încercuit hotelul, am păşit printre gunoaie, muncitori gălăgioşi şi am trezit suspiciunea paznicilor, pentru că mă aflăm dis-de-dimineață, cu telefonul în mână, dezorientată, în Mamaia lui aprilie. Într-un final am găsit-o fix când m-am întors spre mașină, într-o parcare de aprovizionare, ascunsă în spatele noii clădiri construite.

Ziarul Ziua de Constanta, într-un articol din 2020 menţionează că statuia „Muzica Mării”, din cauza construcțiilor particulare din zonă a fost mutată de aceștia dar, este inclusă în proiectul de restaurare, reamplasare și punere în valoare a statuilor și monumentelor istorice amplasate în municipiul Constanța. De la acel articol au mai trecut 4 ani şi cei ce-şi fac campanie electorală în acest moment, nici nu cred că ştiu de existenţa ei.

Olga Porumbaru

Este născută în Bucureşti în 1919, strănepoata generalului Gheorghe Magheru şi nepoata geologului Radu Porumbaru (primul român care a cucerit Mont Blanc – 1877). Prima soţie a sculptorului Constantin Baraschi. A absolvit Şcoala de Balet, apoi Şcoala Superioară de Arte din Bucureşti, unde i-a avut printre profesori Cornel Medrea şi Constantin Baraschi, cei despre care am scris în rândurile de mai sus. În paralel a urmat cursuri de filosofie la Universitatea din Bucureşti. Se specializează la Universitatea din New York, SUA unde şi stabileşte în anul 1969.

A jucat în filmul “Se aprind făcliile”.

Opera ei constă în sculptură, pictură murală şi de şevalet, mozaic, tapiserie, vitralii, ceramică, decoraţie interioară. A realizat în Kuweit, vreme de 9 ani, toată arhitectura de interior a noilor clădiri (palate, complexe comerciale, Ambasada Kuweitului în Indonezia). Membră de onoare a Academiei Româno-Americane.

Se stinge din viata la 23 decembrie 2010, in SUA.

XIII. „Pescari” – Cristea Grosu

La statuia cu numărul treisprezece mi-a fost cel mai greu să aflu autorul şi numele ei pentru că, evident nici aceasta nu avea placuță de identificare. Se află pe bulevardul Mamaia, în dreptul hotelului Doina.

Singura fotografie a statuiei, după zecile de site-uri răsfoite, apare în ziarul Ziua de Constanta. Ei scriu că autorul ar fi Cristea Grosu- „Pescari”, însă pe Academia Edu Pedu, la prezentarea sculptorilor şi a lucrărilor apare fotografia cu Grupul Statuar Pescarii a lui Cornel Medrea, de la Cazinoul din Constanţa, ca fiind opera lui Cristea Grosu. Deci, Edu Pedu sunt într-o mare eroare şi nu doar ei. Am găsit nenumărate greşeli, în aceste săptămâni de când preocuparea zilnică a fost să identific statuile şi să aflu cât mai multe despre autorii acestora.

Las mai jos fotografiile ambelor publicaţii, dar şi fotografiile realizate de mine. Intenţionat am lăsat-o ultima. Am vorbit cu mama, cu prieteni, cu mătuşi, le-am trimis fotografii cu statuia, apoi a trimis Ştefan mesaje pe grupuri de şcoli, poate ne ajută vreun profesor de pictură, de artă, de istorie….poate, poate. Apoi am trimis mailuri la Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie… Raspunsul, referitor la operele pe care le-am abordat a venit indiferent:

Bună ziua!

Lucrările mai sus menționate nu fac parte din patrimoniul Muzeului de Artă Constanța, și nu vă putem ajuta cu informațiile solicitate.

Vă sugerăm să vă adresați Direcției de Cultură Constanța.

Zi bună!

Zici că nu voia să fie descoperită. Am insistat şi am găsit-o pe Dicţionarul sculptorilor din România, cam după trei zile de scormonit şi puricat netul.

Cristea Grosu ( Grossu )

Cristea GROSU (GROSSU), s-a născut în Dorobanţul, Constanţa, în anul 1906. A urmat şcoala primară în comuna natală, studiind apoi la Academia de Belle-Arte, cu Dimitrie Paciurea şi Oscar Han, la București. A fost Bursier al Şcolii Româneşti de la Roma, Italia.

A lucrat în atelierul precunoscutului Ion Jalea. Opera lui conţine sculpturi în bronz, marmură, teracotă, ghips. Lucrările artistului se găsesc în Muzeul de Artă, Constanţa şi Muzeul de Artă Vizuală, Galați. Cristea Grosu a restaurat Monumentul Independenţei de la Tulcea. Volumele sunt geometrice indiferent de materialul folosit, foarte divers – piatră cioplită, teracotă, ciment, ceramică smălţuită.

A încetat din viaţa la Bucureşti, în anul 1991

XIV. “ În soare”- Cornel Medrea

Statuia „În soare” este singura statuie ce nu am văzut-o fizic, doar că este prezentă în multe articole, datorită faptului că se află amplasată pe terasa restaurantului Dacia Sud. Cu ciorba la nas ai parte şi de puţină cultură. Artistul acestei lucrări este acelaşi Cornel Medrea. Este sculptată în travertin, realizată fiind în anul 1962.

Din punct de vedere al valorii monumentele istorice se împart în două categorii:

Grupa A – monumente istorice de valoare naţională sau universală.
Grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

` Toate aceste monumente istorice sunt încadrate la categoria B şi marea majoritate într-o stare de degradare.

În unele fotografii de mai sus, dacă daţi cu mărire se poate observa, că aceste statui sunt realizate din două ori trei bucăţi de piatră. Nu sunt pietre asamblate, ci piatra iniţială a fost retezată pur şi simplu la mijloc. Acum aproape 70 de ani, nu puteau fi transportate şi montate altfel, dar când erau asamblate, lucrarea era impecabilă. Acum zici că dau să cadă la următorul vânt ori că-s lipite cu aracet.

XV. SOCLU

Din păcate, în faţa hotelului Ovidiu din Mamaia am găsit două socluri goale. Pe cel mai mare a fost aşezat “ Bustul lui Ovidiu”, lucrare a lui Cornel Medrea care a dispărut.

Statuia „Bustul lui Ovidiu“ nu este singura operă de artă dispărută din stațiunea Mamaia, alături de această sculptură se mai găsesc următoarele lucrări:

-„Fecioara cu mărul“ -bronz, autor Ion Jalea, 1943, aflată în fața Hotelului Cazino

-„Nou născut“ -bronz, autor Oscar Han, 1958, aflată în fața Hotelului Rex

-„Fata cu căprioara“ -bronz, autor Constantin Baraschi, 1961, aflată în fața Cinema Albatros

-„Primăvara“ -bronz, autor Cornel Medrea, 1964, aflată în fața Hotelului Ovidiu.

Acestora li se adăugă „Cosmonaut”, „Calcar” , „Fata cu Margareta”, „Fata pe Tobogan”, toate de Ada Geo Medrea, „Basorelief”, sculptor Corneliu Medrea, „Înotătoarea”, bronz, Doina Lie.

Într-un comentariu la un articol despre statuile dispărute, cineva a comentat că Bustul lui Ovidiu se află în Sala Canarache de la parterul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constantă, însă nu s-a scris nimic despre asta în ultimii ani şi nici pe soclu nu a fost repus.

Tot în ziarele vremii, vorbind de anul 2015, apare ca statuie dispărută „Jucătoarea de tenis“, sculptor Mac Constantinescu, bronz (1961), doar că aceasta este doar flancată de copaci ori n-au fost foarte informaţi ziariştii în acel moment sau poate n-am înţeles eu bine şi există o altă variantă de bronz, care ar fi dispărut.

Fotografia “Fata pe tobogan” a lui Ada Geo am găsit-o postată în grupul Constanţa Veche. Erau foarte multe vederi, în anii 80 cu această statuie iar locul unde era amplasată, pe malul lacului este unul preferat al copilăriei mele. Oamenii comentează şi după atâţia ani de la dispariţia lor pe diferite reţele de socializare, mulţi amintindu-şi cu drag de perioada înfloritoare a staţiunii Mamaia.

Cert este că, Primăria Constanța, instituția în patrimoniul căreia se aflau monumentele istorice, a sesizat Poliția cu privire la dispariția statuilor abia la 12 ani de la eveniment, deși s-a constatat că statuile lipsesc încă din 2004. Între timp au trecut 20 de ani şi am rămas cu aceste lucrări monument, de care ne batem joc.

Autorităţile locale consideră că unele au ajuns în topitoriile ţiganilor, însă dimensiunea acestora era foarte mare şi cântăreau peste 100 de kilograme. Clar ar fi fost văzuţi, pentru ca n-ai cum să transporţi aşa uşor nişte statui între 2 şi 3 metri şi cu o aşa mare greutate. Dar, e mai simplu să dai vina pe hoți. O altă ipoteză emisă este că operele lui Oscar Han şi Ion Jalea au ajuns ori la cunoscători de artă ori la oameni înstăriţi. Mizez că a doua variantă e plauzibilă. Toate acestea se întâmplau pe vremea lui Mazăre şi de atunci nici o schimbare.

Noi, constănţenii n-am stat niciodată foarte bine la capitolul cultură. Ignoranţa şi nepăsarea s-a observat de-a lungul timpului. Orice revolta pentru a nu se construi haotic ori pe foste ruine, a fost din fașă stârpită aşa că, ne-am obişnuit cu ce primim. Suntem prea mici să avem un cuvânt de spus. Singura dată când contăm e la 4 ani.

Alergăm prin capitale europene ca besmeticii să vizităm cât mai mult, dar nu ne interesează ce avem sub nas.

În Mamaia totul e lăsat în paragină. De la Castelul Reginei până la Teatrul de Vară. Bloggeri, artişti, ziarişti, toţi sunt sideraţi cum au ajuns aceste două obiective. Nu doar ele, dar pe aceastea doua se insistă fiind şi mai cunoscute.

Mamaia merită un muzeu, în care să o prezinţi, descrii şi să oferi imagini de la începuturile ei. Dar, cine să facă asta şi pentru cine?

Valoarea acestor statui nu se cunoaște dar facem un tur al imaginației gândindu-ne că unele dintre operele acestor mari artiști le puteți vedea la Muzeul de Artă din Constanța ori Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă.

Am scris aceste rânduri din suflet, fără să mă gândesc, de data aceasta, dacă vor avea un impact pe reţelele de sociale. Am făcut nenumărate drumuri în Mamaia. M-am documentat şi am citit zile în şir toate articolele locale, despre situaţia acestor statui, am urmărit materiale ori cărţi de specialitate, curioasă de nou, aşa cum nu am făcut-o până acum. Am intrat adânc în povestea de viaţă a sculptorilor, şi am trăit imaginar alături de fiecare în parte. Mi-am “ luat hate”, de la propria mamă când i-am povestit despre ce scriu şi dezamăgirea că nimeni din acest oraş nu se interesează de ele ori că nu sunt puse în valoare, pentru a le face cunoscute publicului lang şi nu doar oamenilor de cultură. Mi-a răspuns pe un ton arogant şi calm:

-De ce eşti ipocrită? Nici tu nu ştiai de ele până acum. Câţi mai citesc în zilele noastre?

-Greşit! Ştiam de unele, dar nu de toate şi nici despre sculptori. Dar, acum ştiu!

Ca să închei totul într-un ton optimist şi glumeţ, măcar soacra-mea îmi dă like, asta nu înseamnă că citeşte ori este interesată de scrierile mele, însă de data asta avem “poze”.

Acum, la final, de curioasă mă întreb : statuile Ritm şi Prietenie a lui Medrea, unde le încadrăm? Furate, dispărute, depozitate ori distruse?

P.S: Dacă mai există și alte statui în Mamaia, care nu sunt menționate aici, vă rog lăsați un comentariu. De asemenea m-aș bucura ca să descoperim și autorul sculpturii fără nume.

P.S.S: Dacă doriți sa le vizitați aveți mai jos lista statuilor și locațiile acestora, prin Google Maps / GPS.