Ne-am întors la Monumentul de la Straja după 4 ani. De data asta pe vreme frumoasă, fără vânt să putem face şi o filmare. N-am fost singuri, ne-am luat şi 2 prieteni cu noi.
Până la Murfatlar (Basarabi) ajungi relativ uşor în weekend, pentru că şoseaua este liberă. Din centru, virezi la stânga pe pod, treci de Bisericuţele de Cretă, apoi mergi pe drumul de pământ. De fapt, nu o să vezi nici o Bisericuţă de cretă… Știm noi ca şi localnici pentru că ele nu au fost deschise niciodată publicului şi sunt acoperite ca nişte hambare. Ansamblul a fost descoperit în 1957 și din 1962 lucrările de consolidare și conservare au fost întrerupte. Există un panou, chiar jos lângă şosea, care îţi menţionează existenţa lor. Noi, nu avem legitimaţie de jurnalişti, ca să prezentăm fotografii din interior aşa că, nu ne rămâne decât să ne uităm pe imaginile din Google.
Am lăsat bisericuţele în stânga şi ne-am continuat drumul cu o mică oprire pentru şedinţa foto sus pe deal, în dreptul literelor care compun numele oraşului MURFATLAR. Panorama chiar e frumoasă şi merită să te opreşti pentru câteva minute.
Drumul până la Monument de la Straja este de piatră, în unele locuri chiar greu accesibil, cu multe gropi. Nu s-a schimbat nimic de acum 4 ani când am ajuns prima dată la el. Din Constanţa faci cam o oră pentru că, trebuie să mergi foarte atent. Când ne-am oprit să filmăm şi să adunăm cochilii de melci, ne-au depăşit doi turbaţi cu maşini din anii 90. Chiar ne gândeam: Unde s-or grăbi, pe coclaurii ăştia?
Ne-am oprit să mirosim flori de corcoduşi şi am evitat câţiva fazani ce ne-au ieşit în cale. Ştefan, deja îi visa în ceaun. La a doua revedere monumentul ni s-a părut la fel de impresionant ca prima dată.
Are mai multe denumiri Monumentul Tineretului de la Straja, Statuia Victoriei, Făclia Tinereții sau Îngerul Căzut iar în momentul inaugurării lui, în 1988, a fost primul monument din Europa și al doilea din lume din punct de vedere al înălțimii, după celebra Statuie a Libertății. A fost ridicat în zona fostului sat Straja, ras de comunişti pentru traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Este înălţat pe un soclu de beton, de aproape 10 metri şi este lucrat din oţel inoxidabil. Statuia, fără soclu, are 38 de metri înălţime, lucrările până la finalizarea ei au durat peste 3 ani.
A fost ridicată în memoria celor ce au muncit şi au murit la construcţia Canalului Marea Neagră, ideea aparţinându-i lui Nicu Ceauşescu. S-a organizat atunci o comisie de selectare a lucrărilor iar cea care avea să câştige concursul a fost chiar această operă a lui Pavel Bucur, deşi Elena Ceauşescu a avut o altă preferinţă. Ea dorea că lucrarea să nu depăşească 8 m înălţime şi să fie amplasată la Cernavodă. Până la urmă tot ce a vrut Nicuşor s-a înfăptuit. A vrut ca lucrarea să nu aibă sub 40 metri şi a obţinut. Deasemenea s-a importat oţel inoxidabil din Japonia, pentru că acela faţă de cel românesc era de o calitate, puritate superioară, nematuindu-se şi fără să apară în timp puncte de rugină. Acest lucru se observă şi azi, pur şi simplu oţelul străluceşte în razele Soarelui.
La parter voiau să amenajeze un muzeu al brigadierilor, cu documente, uniforme, cu fotografii… din activitatea zilnică. La baza monumentului existau basoreliefuri din bronz cu “ tovarășii” , Nicolae și Elena Ceaușescu, dar și scene muncitorești de la construcția Canalului. Plăcile cântăreau câteva tone şi au fost furate imediat după 1990. După ce a fost instalată, se organizau excursii cu elevii, astăzi însă nu există nici un indicator de cum să ajungi la el şi nici semnal bun la telefon nu este în acel loc. În plus, parterul este vandalizat, plin de grafiti şi lipsesc bucăţi de oţel, observând astfel coloanele din interior ce-l susţin. Câţiva au avut inspiraţia, chiar lângă monument să facă un grătar de carne, iar din peturile de bere aruncate în zonă reuşeai să-ti asiguri o masă de o zi, dacă te apucai să le aduni şi să le valorifici. Mă gândesc ce a simţit autorul atunci când şi-a văzut opera în acest stadiu, pentru că acest monument nu este vandalizat de ieri- azi ci de ani de zile.
Zona unde a fost amplasat monumentul nu a fost aleasă întâmplător ci pentru a se vedea după Podul de la Agigea şi după cel de la Basarabi. Azi, îl vedem uşor de pe Autostrada Soarelui. De câte ori treceam pe autostrada, de atâtea ori mă învinovăţeam că nu reuşeam să ajung la el, deşi la o aruncătură de băţ de Constanța. Am citit că s-a dorit mutarea acestuia lângă Autostradă pentru o vizibilitate mai bună, însă Pavel Bucur nu a fost de acord.
De fapt dacă stai să te gândeşti, de ce ar fi mutată? În cinstea cui a fost realizat? Câţi oameni au murit la Canal? Nici măcar nu se ştie numărul lor exact. Intelectuali, ţărani, muncitori, militari, studenţi, elevi, preoţi, minorităţi etnice sau religioase dar mai ales deţinuţi politici, toţi au fost forţaţi să muncească acolo. Au fost înfometaţi, înfriguraţi, bolnavi . S-a muncit cu lopeţi şi târnăcoape, s-a cărat pământul cu roabe, uneori şi câte 10 ore pe zi, în frigul ucigător ori arşiţa nemiloasă a Dobrogei. Acest sacrificiu, nu trebuie uitat, însă nu ştiu cât de înţeles şi imaginat este el pentru generaţiile actuale. Azi, mă plâng când este înnourat afară, dar să muncesc în acele condiţii? Câte aripi s-au frânt? Câte familii despărţite? Câţi bărbaţi morţi şi câţi taţi lipsa? Partea asta emoţională, este aşa trecută cu vederea de noi cei simpli. Însă menirea unui un artist este de a scoate în evidenţă toate aceste sentimente, trăiri, de a vedea frumosul dar şi tragicul.
Pavel Bucur s-a stins recent, în 2016 lăsând în urma această superbă lucrare. Deşi de ani de zile se trage un semnal de alarmă privind degradarea ei, lucrurile stagnează şi cu siguranţă vor mai trece ani buni.
Ar trebui ca Monumentul de la Straja să fie un obiectiv foarte vizitat de turişti, însă, dar înainte de a avea aşteptări de la alţii, noi, localnicii ar trebui întâi să cunoaştem şi să promovăm.
Despre această statuie artistul a declarat : „Este un înger alb, un înger al libertății, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă și el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toți dorim să ajungem în cer“.
Prietenii noştri au fost foarte incantanti să vadă această minunăţie şi mi-am propus să o promovez şi să conving cât mai multe cunoştinţe să meargă la ea.
` Literele din bronz de pe soclu, care au dispărut, alcătuiau acest mesaj: „Generaţiile viitoare să ştie că ne-am sacrificat pentru înălţarea Patriei“. Oare au aflat?
Mai jos aveți și harta cu obiectivul, pentru a putea ajunge mai ușor la el. Sunt mai multe cai de acces, prin Techirghiol ori prin Murfatlar. Noi recomandam prin Murfatlar, drumul fiind mai accesibil.
