Am ales Belgradul pentru vacanța din acest an. A fost o destinație accesibilă pentru bugetul nostru și aproape ca timp, din Constanța ajungi repede. În plus, îmi doream să-l văd de mult.
Am mai sărit un an de avion. Poate, poate pe viitor îmi depășesc anxietățile și zbor iar. Cine știe. Deocamdată nu-s mare amatoare și nici nu mă atrag alte continente. Încă am multe de văzut în țară și prin bătrâna Europă.
De cazare ne-am ocupat pe autostrada spre Belgrad. Am tras pe dreapta și am apelat la Booking. La prima rezervare n-am avut noroc: ne-au sunat proprietarii și au spus că n-au apă caldă, anulând rezervarea. A doua a fost cu noroc. Am găsit un apartament la o stație de Parlament și lângă Universitatea de Arhitectură și Facultatea de Inginerie Mecanică.
Belgradul are de toate: hosteluri ieftine, apartamente bune pe Booking și hoteluri cu pretenții. Noi am mers pe varianta apartament aproape de centru. Ai spațiu, poți să-ți faci o cafea dimineața și ieși pe jos oriunde. În plus, am căutat să aibă balcon, pentru că suntem fumători amândoi și, de asemenea, parcare. Sunt foarte multe hoteluri care nu bifează aceste două condiții. Dupa parerea mea, nu-ti poti face o cazare buna, daca nu tragi un ochi sa vezi obiectivele turistice, ca sa-ti faci o idee unde vrei sa faci rezervare.
Cazarea noastră a fost într-o zonă foarte liniștită, cu magazine lângă bloc și cafenele/restaurante la două minute. Apartamentul era curat, cu linii simple, ca de Ikea, pentru că mobila chiar de acolo era. Parcă eram acasă. Sufrageria era plină de tablouri, e drept, tipărite pe hârtie, dar fiecare pus exact unde trebuia. Salteaua confortabilă, perne curate.
În România am întâmpinat probleme la capitolul perne. Sunt unele cazări unde efectiv miros a toți turiștii dinaintea noastră din ultimii 5 ani. Soioase și scârboase. De aceea mă car mereu cu perne de acasă. Anul trecut am uitat perna și, la o pensiune prin Maramureș, aveau niște perne atât de împuțite încât n-am dormit toată noaptea. A doua zi căutam perne prin tot Vișeul de Sus. Și nu, nu era o pensiune ieftină!
Pentru apartamentul din Belgrad, cu două camere și tot ce trebuie (inclusiv mașină de spălat), am plătit în jur de 250 lei pe noapte, rezervat de joi. Dacă îți rezervi de luni până miercuri, găsești și la 150 lei pe noapte. Pentru noi, a fost perfect, iar apartamentul arăta mai bine în realitate decât pe Booking.
Pentru parcarea acoperită am mai plătit 10 euro/zi. Mașina nu am mișcat-o deloc în cele 6 nopți cât am stat acolo. N-am avut nevoie de ea deloc, se ajunge peste tot pe jos sau cu transportul lor. Dacă vrea cineva detalii despre cazarea noastră, ne poate scrie oricând. Ne-am bucura să ajungă și altcineva în același loc. Chiar a meritat.
Din 1 ianuarie 2025, transportul public urban și suburban în Belgrad a devenit gratuit pentru toți pasagerii : autobuze, tramvaie, troleibuze și tren urban. Belgrad e singurul oraș din Europa, cu aproape 1,7 milioane de locuitori, care a făcut pasul ăsta. Fără metrou, da, dar sincer… nici nu i-am simțit lipsa.
Ba chiar ne-a plăcut așa. Fără să cobori sub pământ, vezi oameni. Orașul trăiește la suprafață: stații, troleibuze vechi, tramvaie care scârțâie, multă lume pe stradă. O săptămână m-am uitat la oameni pur și simplu. Mi-a fost dor să văd fețe, gesturi, rutină, griji și bucurii, fără să fiu împinsă într-un tunel subteran împreună cu toată lumea.
Localnicii însă nu sunt la fel de entuziasmați. Serbia are unul dintre cele mai mari rate de mortalitate din Europa cauzate de poluare.
Dacă ți-e dor de o experiență cu troleu cu burduf sau cu tramvai îngust, cu scaune scorojite, exact cum erau la noi acum niște ani, Belgrad este destinația perfectă. Nouă ne-a plăcut la maximum. Am circulat cu ele uneori tocmai din acest motiv.
Se fac ambuteiaje și aici, însă cozile la semafor nu sunt ca la noi. Autobuzele vin unul după altul, ai mereu ceva în stație. Belgrădenii stau bine și la capitolul stabilitate. Eu eram singura care, la fiecare pornire sau frână mai bruscă, aproape că mă prelingeam pe jos sau îmbrățișam vreun alt călător. Uneori aveam senzația că fac liniuțe pe bulevard. În orice caz, conduc cu foarte mare viteză. De multe ori m-am trezit întorcându-mă spre Ștefan cu întrebarea:
— Întregi mai ajungem la destinație?
Să nu uit!
La capitolul claxoane ne depășesc clar. Se proptesc cu mâna pe el și îl auzi indelung, pe tonuri diferite. Dacă eram în România, probabil ne-ar fi deranjat. Acolo însă, am râs la fiecare claxon mai lung.
Toate aceste linii de transport nu am fi stiut sa le utilizam fara internet.
Belgrad nu-i în Uniunea Europeană, astfel că, în funcție de rețeaua pe care o ai, tarifele sunt diferite. Acum 4–5 ani, când am mai fost în Serbia, aveam abonament la Vodafone. Din greșeală, la o terasă, am deschis datele mobile în loc de Wi-Fi. Îmi amintesc că mi-a luat atunci în jur de 30-50 de euro. De aceea, toți cei care circulă în țări ce nu-s în Uniune trebuie să își verifice tarifele.
Noi, după experiența din Turcia, de acum câțiva ani, când Ștefan stătea liniștit cu datele mobile deschise pe Digi și nu l-a usturat factura, am făcut și eu trecerea, fără să țin cont că eram client Vodafone de ani de zile.
De data asta, eu am avut telefonul închis și Wi-Fi-ul pornit. Nu avea cine să mă caute și nici n-am vrut să stau cu ochii în telefon. Era prea frumos ce vedeam în jurul meu ca să mai stau și pe Facebook.
Așadar, pentru datele mobile deschise ca să folosim transportul în comun, Ștefan va plăti în jur de 20 de lei în plus. Am evitat astfel să cumpărăm o cartelă „de la sârbi”, așa cum recomandau unii pe grupurile de călătorii, doar ca să avem internet. Digi rămâne cea mai bună opțiune prin Balcani.
M-aș întoarce oricând în Belgrad și chiar o să o facem, pentru că am anulat plecarea în Sarajevo, Zagreb și Dubrovnik. Acum că știm drumul și toate aceste detalii, ne este mult mai ușor.
A fost o săptămână în care mi-am dat voie să mă uit la oameni, nu la ecran. Și mi-a prins bine. A fost orașul potrivit, la momentul potrivit.
