A fost mereu acolo!
Așa cum unii oameni îi vrem mereu prezenți în viața noastră, tineri, volubili, zâmbăreți și dintr-o dată îi lovește viața! Devin bătrâni, plini de hachițe, neputincioși. Niciodată nu mi-am pus problema că Mamaia se poate schimba radical. Ea fost acolo cu bune, cu rele, cu turiști ori fără… Și noi alături de ea. Orice schimbare a fost nu s-a produs brusc.
Mamaia “Nord” – Mamaia-Sat, pentru constănțenii din generația mea sau a părinților mei, e doar o îngrămădire grețoasă de blocuri care nu ne-a afectat în mod direct.
Plimbările, distracția, mirosul, vacanța, restaurantele, tot în “Mamaia noastră” sunt. Hotel Parc și Perla erau acasă. Rar vedeai localnic să depășească această zonă pentru a merge la plajă. Treceai impasibil pe lângă ele, știindu-le de o viață.
Când eram copil îmi doream mereu să merg la recepția hotelurilor fiind arsă de curioasă, de cum arată “străinezia”. Întorceam capul după fiecare cuplu din afară, chiar de erau și din Polonia, țară la fel de comunistă ca România. Totuși ei erau “altfel”. Parcă mai deschiși, mai frumoși, mai eleganți și mai parfumați. Când vre-un securist ori naiba știe ce străin, își etala mașina, alta decât modelul Dacia, ne strângeam ca oile să o admirăm. Auzeam povești de la copiii de pe stradă, a căror mame lucrau cameriste, pe timp de sezon, cum primesc săpunuri ori ciocolate și mi se părea ca sunt cei mai norocoși. Mamele lor aveau contact cu occidentul. Doamne, ce imaginație aveam atunci, legată de hotelurile de pe litoral și cu ce mândrie le priveam, de parcă ar fi fost ale mele.
Dacă ar fi să imi fie dor de ceva, din acea vreme, este eleganța, pe care nici eu nu o am în momentul de față. Cu cât drag ne plimbam în serile de vară pe faleză, până la cazinoul din Mamaia. Nu se plângea nimeni de prețuri, de murdăie, de cerșetori și nici de dureri de spate.
După anii 2000 nimic nu a mai fost la fel. În câte o palmă de pământ a mai apărut câte un bloc cu camere de închiriat.
Mare a fost mirarea, când hotelul Perla a fost îmbrăcat în faianță albastră, fiind primul dintr-o serie de schimbări kitchsoase. De câte ori mă uitam la el mă minunam de cât de urât este. Apoi au apărut reclamele abuzive… Și mai urâte.
Shawormerii ce au înlocuit friptura cu orez și fasole verde ori celebrii mititei din Satul de Vacanță. Ce să mai… zona a devenit una cu semințe de spart, discuții între parteneri aflați la cel putin 50 de metri distanță, iar peste hotel Perla s-a așternut liniștea.
Hotel Perla, deși a fost vândut și s-au încercat câteva renovări parțiale, nu a reușit să reintre în topul preferințelor turiștilor. Pentru mine acest hotel, alături de complexul lui de magazine, cu liniile lui moderne pentru acea vreme, a rămas un reper al verilor copilariei. Istoria lui a început în 1961, în cadrul unui plan coordonat de arhitectul Cezar Lăzărescu. Cel ce a contribuit prin imaginația și ideile moderniste, la construirea multor ansambluri comerciale din Mamaia și alte stațiuni de pe litoral.
Acest hotel dispunea de 500 de paturi de cazare și 60 de paturi pentru personal, toate camerele fiind orientate către mare. Restaurantul servea 1300 de persoane și în interior exista o grădină, panouri decorative și finisaje moderne: mozaic de marmură și piatră de Hârșova.
Avea chiar și o frizerie și coafor, la parter, cu intrare de afară.
După ce a fost cumpărat, în locul acestora a funcționat diverse magazine, ultimul fiind un outlet de încălțăminte sport. În orice caz a fost gândit să impresioneze prin desing. Din comentariilor oamenilor, am înțeles că era preferatul suedezilor și danezilor. Cred că orice român știe de existența celor două hoteluri de la intrare în Mamaia: Parc și Perla.
Cel mai cunoscut propietar al hotelului Mohammad Murad, prezent la toate emisiunile de business, nu a avut viziune ori dorință să păstreze și să dezvolte acest hotel. S-a debarasat de el fără nici o investiție vânzându-l. A fost cumpărat în 2019 pentru circa 4-6 milioane de euro, de către o firmă din Iași, care deține si hotelul Lotus și Select, de un anume Gheorghe Ionescu Vasilache.
Dacă ne uităm la recenziile turiștilor din ultimii ani, se vede clar că hotelul nu se mai încadra în standardele moderne. Nemulțumirile clienților erau tot mai mari, însă răspunsurile conducerii erau de cele mai multe ori indiferente sau chiar sfidătoare.
Mobilierul era învechit, pereții cu urme de mucegai, lenjeria murdară ori ruptă, perdelele găurite, iar instalația de climatizare nu funcționa. Toate aceste probleme, semnalate în repetate rânduri, nu i-au mișcat în niciun fel pe foștii proprietari.
Acum se va demola. Se vor duce amintiri și vom avea ocazia să scriem comentarii nostalgice, despre o lume care dispare. Ce mai contează arhitecții, viziunea, formele, stilurile, istoria, când în locul acestui hotel vor apărea blocuri.
Blocuri înalte cu pereți de 10 centimetri, cu băi gri și balcoane de sticlă. Ce mai contează când un apartament poate costa 500.000 de euro, că vecinu’ o să îți audă scaunul ce-l tragi de la bucătărie și capacul de la budă. Se vor răsfăța în balcoanele lor de sticlă și tu ai să îi privești de jos, când o să îți arunce un muc de țigară în față.
Până atunci, spectacolul din fața restaurantului este unul grotesc: femei care se leagănă pe treptele tocite, negricioși care le oferă 10 lei pentru mâncare, șervețele și pungi împrăștiate, seringi aruncate la întâmplare și un miros înțepător de urină. Într-un colț, ferită de privirile trecătorilor doar de o perdea prinsă de copaci, se ascunde chiar o „sufragerie” improvizată.
Ironic, totul se întâmplă în aceeași curte a restaurantului unde, în anii ’70, în perioada de glorie a hotelului, cânta o orchestră adusă special din Republica Federală Germania.
Tu ce amintiri ai în legătura cu acest hotel? Lasă-ne un comentariu să ne bucurăm împreună de amintirea ta.
Surse poze
https://alohotels.ro
Știri Online
Arhiva Foto a Uniunii Arhitecților din România.
https://www.facebook.com/TurismAltadata
