BALTA LUPŞANU 2 şi 3
Diverse Romania

BALTA LUPŞANU 2 şi 3

ian. 12, 2023

Adevăraţii pescari nu-şi povestesc doar de captură ci şi ce au simţit în locul unde s-au dus să prindă peşte !

-Ai scris articolul?

-Nu!

-Ai scris articolul?

-Ţi-am zis că, nu!

-Ai scris articolul?

-Băi, mă laşi? Să iasă din retrogradare Mercur şi-ţi scriu şi articolul! N-am chef, n-am inspiraţie şi lasă să-mi tihneasca ieşirea, nu pleacă balta de acolo.

-Ai scris articolul?

-Azi, domne’…Azi! Azi! Azi!


Păzind oala sub presiune, am oroare de ea, m-am pus la masa mea rezistentă şi cu lene mi-am deschis laptopul.

-Dacă, ar sta lângă mine să-i dictez…dar, nu. O să-mi fie jenă de gândurile mele, aşa că sug şi dintr-o ţigară liniştită şi-mi le adun. Da, nu e de publicitate, e de treaba aia mişto ce vrei să rămână undeva, mai exact pe blogul lui Ştefan, citit de şaptesprezece curioşi, din care 3 râd, 2 comentează de obicei ce bălţi de rahat avem, dar îi vezi permanent postând bucătăria şi mămăliga aburind şi alţi câţiva comentatori, ai comentatorului supărat, făcând gaşcă

românească. O fac pentru bărbatul meu, că lui îi plac gândurile şi impresiile mele rudimentare despre pescuit.


-Sâmbătă mergem la peşte!

-N-am chef, o să fie frig!

-O să fie soare şi o să-ţi placă! O să mergem la Călăraşi!

-La Călăraşi? Ce-ţi venii? Aşa din scurt?

-E un concurs ! O să-ţi placă! Ratezi tu şansa asta? Dacă te plictiseşti, stai în maşină ori…te duci să-i zăpăceşti pe ceilalţi pescari cu întrebările, pe cuvânt dacă-ţi mai zic ceva! Poţi face ce vrei de data asta!

-Bine, merg şi o să mă îmbrac gros!


-Hai, scoală-te că ţi-am făcut cafeaua! Trebuie să ajungem în jur de 7-7.30 pe baltă !
Şi am ajuns, sâmbătă, 7 ianuarie, Călăraşi, Balta Lupşanu.
Trăgând un ochi superficial, n-am zărit nici o maşină de Constanţa. Ne-am îndreptat şi noi către grupul strâns, la un ceai cald, un vin, o sunculiţă bună, bună, un salam şi vorba finală…o măslină ! De la măslină până la cafea, platourile au fost făcute pentru toată lumea, din abundenţă, cât să stăpânească o tabără de pescari.

-Ăsta-i proprietarul bălţii care vorbeşte acum?

-Taci mă, din gură ! El este, stai şi ascultă, dacă nu, lasă-mă pe mine să ascult!

-Hooo, nici nu ţi-ai instalat scaunul şi deja intri în fibrilaţie? Ce am făcut ? Doar te-am întrebat!

-Păi aşa te exprimi?

-Păi, na …de la tine am învăţat !

-Cei din Constanţa, standul 4, faceţi echipa cu EL! Concursul începe la ora 9, va urez fir întins !


Cu soarele la purtător – cocoşii din sat facând vocalize – o zi perfectă de ianuarie cât să stai pe baltă. Să stai… că asta cu prinsul erau toţi conştienţi că totul e noroc, că doar nu-şi umflau bicepşii aiurea ca inteligenţii jucători de remi.
La 9 fără 10 s-a dat alarma, cât să se audă până-n standul 33, dar ai noştri pescari erau deja pregătiţi. N-au fost luaţi prin surprindere, ca autorităţile rumâne.
Ca să mă „tik-tok-uiesc” niţel, am trecut pe la vecini, le-am remarcat hainele de pescuit, undiţele… „ maaamă, scaunul ăsta costă 500 lei!” şi cu ocazia asta l-am lăsat şi pe Ştefan să se moşcăie să-şi termine undiţele. Pentru mine, tot ce era important, era peisajul, soarele şi cântarea cocoşilor.

-Doamne ce frumos este! Ce norocoasă sunt !

-Cu cine oi semănă, Doamne aşa scârboasă? Pui mână pe viermi? Am auzit-o pe maică-mea comentând …

-Nu ţi-e scârbă? Pui mâna pe peştele ăla când se zbate? Îţi dai seama că-l omori?

-Mama ,nu pun mâna pe el ,că mi-e milă. Mi-l scoate, Ştefan!

-Totuşi, Anca ! Nu eşti feminină, deloc!
Scârboasă, nescârboasă, mie îmi place la pescuit. În plus Ştefan mă cară după el… şi dacă nu-l deranjează să fie cu gaşca de bărbaţi şi o fi în curul meu, este strict alegerea lui.
Aşa că, am admirat şi peisajul, am vorbit şi cu mine în gând, am privit şi pescari, am intrat şi cu ei în vorba…ce să fac mai departe? M-am milogit şi eu să-mi pună o undiţă Ştefan la 3m să nu mă plictisesc.

Bine, asta cu acordul vecinilor, a proprietarului bălţii, nu de capul meu. Unii cu glas îndoielnic mi-au dat acordul şi cu fraza aşteptată : Dacă, ceilalţi nu zic nimic…
Răspunsul meu de „ Mariţă” n-a întârziat să apară în gând.

-Hai mă, ofticosule, că nu trişez, nu iau eu peştele să-l pun la socoteală! Hi, hi, hi ar fi culmea să prind eu la 3m şi voi cu arsenalul de undiţe să prindeţi niţică Vitamina D. Parcă vă şi văd în următoarea oră pe toţi că aruncaţi la 3m!

-S-a prins primul peşte !!!! Se auzi din gură în gură!

-Care, care? La care stand?
Aruncau ai noştri de zici că era întrecerea undiţelor şi a orgoliilor. Vjjjt, jart, Vjjjjt! Flac, flac, blcc, blccc! A prins? A prins?
Până-n într-un final m-am plictisit şi de cei 3m şi am prins şi eu un pahar de vin alb. Bun, bun, doar aveam şofer.


Carafele de vin au venit şi ele ca la petrecere nu ca la pomană, cu drămuire. Din belşug, să-i meargă pescarului ambiţia şi speranţa că poate, poate ….

La ora 12 borşul cald pescăresc, a reuşit să stăpânească furia undiţelor.
Pe la ora 13, m-a pălit o relaxare, soră cu somnul, verişoară cu vinul alb, care era pus fix lângă standul 4.

-Anca, trezeşte-te !

-S-a terminat? Am răspuns buimacă, cu nările uscate şi flegma tabacică la purtător, după un somn profund .

-Păi, gata, nu vezi că am strâns?

-Ai prins ceva?

-Experienţă… Ce să prind?

-Şi undiţa mea?…


La ora 15 s-au pus undiţele jos şi toată lumea era veselă. Veselă că se află pe baltă, veselă că nu s-a prins cine ştie ce peşte, veselă de la vin, de la populară, care trebuia inevitabil să se audă cu ajutorul vântului de la un casetofon, veselă că a murit şi capra vecinului…nu se ştie, dar toate cumulate ne-au îndreptat paşii către ceaunul de fasole aburindă cu cârnaţi şi şunca „să fie”.
Au funcţionat şi de data asta legile lui Murphy, mai explicit, s-a strâns o chetă de 10 lei de la pescarii care au dorit să contribuie pentru premiul 1. Nu stau nici să judec, nici să-mi dau cu părerea ori să înţeleg care a fost motivul, pentru care „ norocosul” de pe locul 1, n-a participat la „ ca la Brăila”. Cert este că toată această sumă s-a transferat celor de pe locul 2. Nu ştiu, dacă la final a fost zâmbetul lui, dar s-a ales totuşi, cu 2 sticle de vin.


Am mai învăţat ceva pe baltă : somnu-i dulce în maşină şi „ca la Brăila” .
De la mine mai puţin, de la Dumnezeu mai mult ,a fost eticheta, care nu a funcţionat de data asta pe Balta Lupşanu, mai exact am primit cu doar 100lei, un all inclusiv, cum n-am întâlnit până acum la bălţile din Dobrogea, deşi astfel de întâlniri amicale între pescari, pot fi organizate şi pe la noi, dar nu se doreşte. În plus, curăţenia de pe această baltă, am întâlnit-o poate doar la Zarguzon însă, căsuţele din lemn, grătarul prezent o diferenţiază de alte bălţi. Şi ceva ce poate fi numită normalitate! Tragi după tine uşa şi mai ai şi şervetele umede! Normalitate dragi proprietari de bălţi, pentru că şerveţelul „ăla” ori hârtia „aia” cu siguranţă o ridică prea puţini la final. Aici, tragi apa şi nu rişti „ la drum de seară „ să aluneci pe ceva şi să scuipi un „Baga-mi-aşi picioarele, am călcat în rahat!


-Bună ziua, suntem din Constanţa!

-Ştiu! Am vorbit la telefon!

-Pot să vă sun, mâine să-mi oferiţi mai multe detalii despre baltă şi să nu iau informaţii de pe wikipedia? Încerc să-mi ajut bărbatul să descriu această întâlnire…are si el un blog de pescuit şi e la început de drum!

-Da, cum să nu! Cu mare drag!

-Domnul?

-Răzvan !


A doua zi, l-am sunat pe domnul Răzvan, care a insistat că-i doar Răzvan, fost angajat, plictisit de viaţa în multinaţională, conştient, la momentul respectiv, că la 40 de ani nu-şi mai doreşte ori nu va mai putea să ducă o astfel de viaţă, cam aşa a început discuţia. Mi-am pregătit carneţelul, întrebările şi iată-ne la povestit.


Administrarea bălţii o are de 3-4 ani. Şi-a dorit să aibă în administrare o baltă, nu o anumită baltă. De-a lungul timpului pescar pasionat, organiza cu prietenii nenumărate întâlniri ori simple concursuri, până a hotărât şi a ajuns să o administreze pe aceasta. Pe timpul lui Ceauşescu, aici erau bazine de creştere. Balta se întinde pe 9 hectare, există şi alte şase, prin jur, deci eşti liber să alegi unde vrei să-ţi desfăşori partida ta de pescuit. Unele bălţi în schimb sunt doar de creştere.
În Lupşanu, toamna populează peste medie iar primăvara mai puţin. Nu se pun plase, nu se furajează peştele, pentru că preferă să populeze cu alt peşte decât să-l hrănească şi a doua zi să fie prins. Balta este deschisă non stop şi este populată cu crap, caras, şalău, cten şi somn clarias, care nu rezistă la temperaturi decât peste 16 grade Celsius. Popularea acestuia din urmă se face doar primăvara.


Preţurile sunt următoarele :

  • 80lei – 12 h, de la ora 6-18
  • 160lei – 24h, plantat gratuit, partida începe după-amiază la ora 18.
  • 50lei-„ taxa de apă rece”. Este o taxă, care se percepe doar iarna şi nu are o dată specificată, de la…până la…

Se reţine pestele, nu se pleacă cu sacul, dar ai voie un 4-5 kg de crap ori caras. În principiu, cam acesta e peştele cel mai des întâlnit.

Ca şi capturi impresionante, au fost un crap în jur de 11 kg şi un cten de peste 8kg. Fiecare cu norocul lui, măcar aici, nu te ţăcăne guvizii.

Povestiri haioase nu a avut în tolbă, pentru că n-am apucat nici gura de vin să o luăm împreună, nici numele de familie nu-l cunoşteam şi nici nu cred că, poveştile se spun la telefon, dar cu siguranţă, balta-i vizată. OMUL clar sfinţeşte locul şi vom avea ocazia să ne revedem şi să şi povestim.

Pe baltă toate aceste concursuri sau întâlniri amicale între pescari, se organizează ad-hoc, în funcţie de credibilitatea dată de Romica Jurcă. Aşa s-a întâmplat şi de data asta cu „ Revelionul Pescarilor”.

Altfel spus, aştept primăvara şi dragi pescari, scoateţi-vă nevestele în natură şi convingeţi-l pe Răzvan să organizeze, Cupa 8 martie ! Ăsta-i  momentul când voi o să comentaţi la un pahar de vin şi noi o să încurcăm prin copaci sau iarbă, undiţele cumpărate de voi !

Şi ….nu ! Nu e doar Răzvan ! Este Răzvan Tunsoiu de la Lupşanu!

Pentru mai multe detalii despre balta, intrati pe AziPescuim.Ro

Anca Dobrică

Loading

Articolul anterior

Articuolul următor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *