Mă uitam la craioveni, timişoreni ori braşoveni cum îşi laudă oraşul. De fiecare dată când îi auzeam aveam o reţinere, neavând aceleaşi sentimente pentru oraşul meu.
Constanţa mi-o iubesc pe bucăţele. Îmi place bulevardul Mamaia când înfloreşte teiul, îmi plac străzile din bătrânul Tăbăcărie toamna, când le iau la pas, îmi place să trec prin Tomis Nord ce-mi aminteşte că acolo erau cele mai multe găşti de rockeri în anii 90’, îmi place să mă plimb prin Mamaia în mai şi octombrie şi….cam atât.
Aproape toată vara am fost la pescuit. O să vă povestesc cât de curând şi despre această experienţă. Plecam dimineaţa şi ne întorceam când nu mai vedeam pluta. Nu simţeam când trec orele.
Acum trei weekenduri am ieşit cu un unchi de-al meu în oraş, seara, rămânând surprinsă câtă lume ia oraşul la pas, circulaţia maşinilor oprindu-se de la Capitol până la Miga. Oraşul prinde viaţa o dată cu transformarea bulevardului într-o adevărată promenadă. Străzile se umplu de mese, scaune în faţa cafenelelor , restaurantelor iar muzica bună răsună peste tot. Marea majoritate au DJ în faţa localurilor. Acolo unde se aude cel mai tare, puhoi de lume, de n-ai să vezi.
Atmosfera acestor weekenduri mi-a amintit de Cartierul Evreiesc din Cracovia unde voia bună se întindea pe mai multe străduţe. Copii, căţei, bătrâni, adolescenţi toţi laolaltă se plimbau pe mijlocul bulevardului, de zici că erau pe faleza la Cazinoul din Constanţa. Mirosul de cafea, scoici se amesteca cu mirosul puternic de parfum şi fără să exagerez acesta m-a dus cu gândul la Milano. Să mirosi pe stradă atâta parfum nu mi s-a întâmplat decât acolo.
Oriunde treceai te întâmpina muzica. Am stat şi noi lângă boxele unui DJ, pentru a recupera timpul în care n-am fost prezenţi la asemenea evenimente. Mixurile DJ-ului din spatele Sălii Sportului au atras mulţi nostalgici. Îi vedeai cum trec dansând şi se opreau direct la barul improvizat pe trotuar. Mişcările în ritmul muzicii nu mi le-am mai simţit ciudate, datorită faptului că, media prezentă era între 35-50 de ani, dar confortul şi hachiţele şi-au spus cuvântul.
-Hai să mergem! Nu mai pot sta în picioare! În plus nu-mi place cocktail-ul băut în pahar de carton!
Parcă nu era oraşul meu, Constanţa trezindu-se din letargie, socializa şi zâmbea.
Ne-am oprit în „barul nostru”- Hypso 25, acolo unde ne ducem toţi prietenii şi toate cunoştinţele. Am mai povestit de bar şi-n alte postări. De departe, face cele mai bune cocktail-uri, deşi lumea nu se prea înghesuie. I-am întrebat o dată cum de nu au mesele pline şi răspunsul a venit natural:
-Aici, nu te vede lumea!
-Care lume?
-Lumea bună…
-Aaaa, mă scuzaţi!
Pentru noi, avantaj…găsim masă de fiecare dată fără rezervare. Sper să găsim şi după acest articol. Pe toţi ce i-am adus au rămas impresionaţi şi de bar şi de băuturi.
Când ni s-a făcut foame, prietena noastră ne-a dus, într-un loc unde ea era de data asta „ a casei” – clubul Koong. Nu ştim cum este mâncarea dacă n-am fi venit împreună, pentru noi fiind a doua oară, când le-am călcat pragul. Cert este că nu am fost dezamăgiţi, nefăcând nici o mutră.
-Janka, vezi cuplul acela din dreapta?
-Îi văd!
-Sunt săriţi de 80 ani! Vin aproape zilnic să mănânce. De fiecare dată sunt asortaţi. Să vezi, într-o zi el o pieptăna la intrare. Neapărat îi trage scaunul să se aşeze şi când mănâncă friptura, i-o taie bucatele. Vin de mână, pleacă de mână!
-Este ceasul 24! Rezistă la ora aceasta târzie cu muzica bubuind lângă ei.
-N-au treabă, se respectă! Sunt mai tineri sufleteşte decât noi!
-Să ştii…
La plecare au salutat-o pe prietena noastră, inclusiv pe noi, sprijinindu-şi uşor mâna pe spate meu. Am avut tendinţa să mă ridic să-mi conduc musafirii. Parcă eram în Vamă când, deşi nu te cunoşti, socializezi cu toţi.
-Ştefan, faci şi tu comanda la taxi? Uite cât e ceasul!
-Vai, Anca…zici că ai 80 de ani!
-Să nu mai spui asta…n-ai văzut perechea de mai devreme?
Îmi place weekendul pietonal. Constanţa trăieşte altfel arătându-mi că nu a murit. Este doar dornică de zâmbete, muzică, socializare şi voie bună. Sper să avem cât mai multe asemenea weekend-uri.
Constanţa merită!
De mâine…claxoane şi ceartă pe locul de parcare!
