Pe faleza din Eforie Sud, într-un parc din apropierea fostului Cazino, o sculptură din marmură își duce existența aproape uitată de lume. Se numește „Muzica”, a fost realizată în anul 1961 și poartă semnătura unuia dintre sculptorii români care s-au remarcat pe plan internațional: Ion Vlad. Deși valoarea sa artistică și istorică poate fi documentată, lucrarea prezintă astăzi urme vizibile de degradare, iar povestea sa este prea puțin cunoscută.
O sculptură pe lângă care trec generații întregi
Eforie Sud este una dintre cele mai vechi stațiuni de pe litoralul românesc, cu o istorie care începe la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea așezării balneare inițiate de Ion Movilă.
De-a lungul timpului, stațiunea s-a transformat, au apărut hoteluri, restaurante, teatre de vară, parcuri și spații de promenadă. Unele clădiri au dispărut, altele și-au schimbat destinația, iar o parte dintre elementele care dădeau personalitate stațiunii au rămas în umbra trecerii anilor.
- O sculptură pe lângă care trec generații întregi
- „Muzica” a fost realizată în 1961. Cine a fost autorul?
- Ion Vlad, de la Fetești la Paris
- Autorul și anul realizării, absente din prezentarea administrației locale
- De ce „Muzica” nu figurează în Lista Monumentelor Istorice?
- Eforie, un muzeu de sculptură în aer liber prea puțin cunoscut
- Ce se poate face pentru salvarea sculpturii „Muzica”?
- „Muzica” încă există. Dar cine o mai ascultă?
Printre acestea se numără și statuia „Muzica”.
O găsim pe strada Faleză, în parcul din zona fostului Cazino. Lucrarea reprezintă o femeie întinsă, într-o poziție relaxată, cu forme stilizate și o expresie senină. Sculptura este realizată din marmură și este așezată pe un soclu masiv din piatră.
Privită de aproape, suprafața lucrării prezintă depuneri și modificări vizibile de culoare, iar ansamblul poartă semnele unei expuneri îndelungate la condițiile de mediu.
Cu toate acestea, dincolo de aspectul său actual, „Muzica” ascunde o poveste mult mai interesantă decât ar putea crede cei care trec grăbiți prin parc.
„Muzica” a fost realizată în 1961. Cine a fost autorul?
În informațiile turistice disponibile online au circulat inclusiv referiri la anul 2000, prezentat drept momentul dezvelirii sculpturii.
Documentarea lucrării ne conduce însă cu aproape patru decenii mai devreme.
În monografia Ion Vlad – Sculptor 1920–1992, scrisă de Emil Druncea și publicată la Editura Agora din Călărași, în anul 2009, lucrarea apare în catalogul operelor monumentale ale artistului, cu mențiunea:
„Muzica, Eforie, marmură, 1961”.
O confirmare și mai apropiată de perioada realizării sale apare în revista Arta Plastică, numărul 7 din anul 1963. Publicația de specialitate prezintă lucrarea sub numele lui Ion Vlad, cu titlul „Muzica” și localizarea Eforie Sud.
Așadar, nu avem de-a face cu o sculptură anonimă, ci cu o operă al cărei autor și an de realizare sunt documentate de surse bibliografice.
Mai mult, identificarea ei într-o revistă de artă din 1963 demonstrează că lucrarea era cunoscută și prezentată în mediul artistic al vremii.
Nu am identificat, în schimb, o dată exactă a ceremoniei de dezvelire.
Ion Vlad, de la Fetești la Paris
Născut la 24 mai 1920, la Fetești, în județul Ialomița, Ion Vlad avea să devină una dintre personalitățile sculpturii românești din a doua jumătate a secolului XX.
A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, studiind sub îndrumarea sculptorului Cornel Medrea.
În perioada petrecută în România, a realizat numeroase sculpturi monumentale, busturi și lucrări decorative integrate în arhitectura unor clădiri publice.
Printre realizările sale se numără și participarea la executarea basoreliefului de pe fațada Operei Române din București, alături de Boris Caragea și Zoe Băicoianu.
În 1962, la doar un an după datarea lucrării „Muzica”, Ion Vlad participa la prestigioasa Bienală de Artă de la Veneția, un eveniment internațional de referință pentru lumea artelor vizuale.
Activitatea sa nu s-a limitat la România. Artistul a expus în numeroase orașe europene și a desfășurat o importantă activitate pedagogică, inclusiv în cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București.
O nouă etapă a carierei: Franța
În anul 1965, la vârsta de 45 de ani, Ion Vlad a părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde și-a continuat cariera artistică.
În 1967 a primit comenzi pentru realizarea unor sculpturi destinate Espace Pierre Cardin, iar din 1969 a devenit profesor de sculptură și desen la Centrul American din Paris.
În 1972 a obținut cetățenia franceză, iar din 1975 a desfășurat activitate didactică și la Universitatea Sorbona.
Artistul a continuat să creeze lucrări monumentale și decorative, atât în Franța, cât și pentru beneficiari din alte țări.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este statuia lui Mihai Eminescu din Paris, amplasată în apropierea Sorbonei, pe Rue des Écoles.
În anul 1991, Ion Vlad a fost ales membru de onoare al Academiei Române, o recunoaștere a contribuției sale la cultura și arta românească.
S-a stins din viață la Paris, la 28 ianuarie 1992, și a fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
Interesant este că, după stabilirea artistului în Franța, creația sa a devenit mult mai puțin prezentă în publicațiile de specialitate din România. Această perioadă de relativă uitare a fost evidențiată inclusiv de Muzeul Național Brukenthal, în prezentarea unei expoziții dedicate sculptorului în anul 2024.
Astăzi, lucrările lui Ion Vlad sunt păstrate în colecții muzeale și particulare, iar opera sa continuă să fie cercetată și expusă.
Și totuși, una dintre sculpturile sale monumentale se află în prezent pe faleza din Eforie Sud, într-o stare care ridică întrebări despre modul în care ne îngrijim patrimoniul artistic.
Autorul și anul realizării, absente din prezentarea administrației locale
Un aspect surprinzător apare chiar în documentele oficiale ale orașului Eforie.
În Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Eforie 2014–2020, varianta actualizată în 2016, administrația locală prezintă mai multe opere de artă publică din Eforie Nord și Eforie Sud.
Pentru unele sculpturi sunt menționați autorii, anii amplasării și materialele utilizate.
În schimb, „Muzica” este prezentată doar prin denumire și locul unde se află, fără numele sculptorului și fără anul realizării.
Informațiile lipsă pot fi găsite, totuși, într-o monografie publicată încă din 2009 și într-o revistă de artă din 1963.
De aici apare o întrebare legitimă: de ce nu sunt aceste informații valorificate și prezentate publicului care vizitează stațiunea?
Nu ar fi nevoie de investiții spectaculoase pentru a realiza o prezentare corespunzătoare a sculpturii. O plăcuță informativă, cu numele artistului, anul realizării și câteva informații despre opera sa, ar putea transforma un obiect aparent anonim într-un punct de interes cultural.
Iar aceasta ar fi doar o primă etapă.
De ce „Muzica” nu figurează în Lista Monumentelor Istorice?
Situația devine și mai interesantă atunci când analizăm patrimoniul clasat al orașului Eforie.
Potrivit Statutului orașului Eforie, care reproduce evidența monumentelor istorice din anul 2015, pe teritoriul localității sunt menționate opt monumente istorice.
Printre acestea se află sculpturile „Fata cu floarea” și „Rod”, din Eforie Nord, precum și lucrările de artă monumentală „Decor dobrogean” și „Marea”, din Eforie Sud.
Statuia „Muzica”, realizată de Ion Vlad în 1961, nu apare însă în această listă.
Absența sa nu demonstrează automat că lucrarea îndeplinește toate criteriile legale pentru clasare. Aceste aspecte trebuie stabilite de specialiști, printr-o procedură oficială de evaluare.
Dar tocmai aici apare întrebarea importantă: de ce nu ar fi analizată oportunitatea clasării unei lucrări realizate de un sculptor român cu o asemenea carieră?
Vechimea de peste șase decenii, autorul identificat, valoarea artistică și legătura cu evoluția urbanistică și culturală a litoralului sunt argumente care merită evaluate.
Nu putem afirma că nu au existat niciodată demersuri pentru protejarea statuii, în lipsa unei evidențe complete a acestora.
Putem spune însă că informațiile publice consultate nu oferă o prezentare corespunzătoare a operei și nu confirmă includerea sa în Lista Monumentelor Istorice.
Iar starea actuală a sculpturii justifică, în opinia noastră, o evaluare de specialitate privind conservarea și punerea sa în valoare.
Eforie, un muzeu de sculptură în aer liber prea puțin cunoscut
„Muzica” nu este singura lucrare de artă care face parte din peisajul stațiunii.
În apropierea sa se află sculptura „Poezia”, iar în Eforie Sud întâlnim și monumentul dedicat lui Ion Movilă, personalitatea de care este legat începutul dezvoltării stațiunii.
În Eforie Nord există alte lucrări importante, printre care „Rod”, cunoscută și sub numele de „Maternitate”, realizată de Boris Caragea, și „Fata cu floarea”, atribuită sculptorului Ioan Kasargian.
Aceste sculpturi amintesc de o perioadă în care amenajarea stațiunilor de pe litoral includea nu doar construcția hotelurilor și a spațiilor de agrement, ci și integrarea unor lucrări de artă în parcuri, piețe și promenade.
Arta era gândită ca parte a spațiului public și a experienței celor care își petreceau vacanțele la malul mării.
Astăzi, multe dintre aceste lucrări trec aproape neobservate, în ciuda valorii lor culturale.
Un traseu dedicat sculpturilor din Eforie, însoțit de panouri informative și o prezentare online, ar putea reprezenta inclusiv o oportunitate de promovare turistică, dincolo de sezonul estival.
Ce se poate face pentru salvarea sculpturii „Muzica”?
Primul pas ar trebui să fie o evaluare a stării de conservare, realizată de specialiști în restaurarea sculpturii în piatră.
Urmele vizibile de degradare, depunerile de pe suprafață și starea soclului trebuie analizate înainte de orice intervenție. O simplă curățare neprofesionistă poate produce, în anumite situații, mai mult rău decât bine.
Ulterior, ar putea fi stabilite măsurile necesare pentru conservarea lucrării și întreținerea sa periodică.
În paralel, administrația locală ar putea solicita o analiză de specialitate privind oportunitatea clasării sculpturii ca monument istoric, în condițiile legii.
La fel de importantă este documentarea publică a operei: identificarea autorului, prezentarea istoricului, realizarea unei fișe de patrimoniu și includerea sculpturii într-un circuit cultural al stațiunii.
Sunt măsuri care ar putea readuce în atenția publicului o lucrare ce merită mai mult decât simpla supraviețuire într-un parc.
„Muzica” încă există. Dar cine o mai ascultă?
Eforie Sud are o istorie care merită descoperită și povestită. De la începuturile sale ca stațiune balneară până la clădirile și amenajările turistice ale secolului XX, fiecare perioadă a lăsat urme care contribuie la identitatea locului.
Statuia „Muzica” este una dintre aceste mărturii.
Nu vorbim despre o sculptură anonimă, fără trecut sau fără valoare documentată. Vorbim despre o lucrare din 1961, realizată de Ion Vlad, un artist care a reprezentat sculptura românească la Bienala de la Veneția, a predat la Paris și a lăsat în urmă opere importante.
Și este păcat ca asemenea lucrări să fie cunoscute mai degrabă din monografii și reviste de arhivă decât din modul în care sunt prezentate în locurile unde se află.
Pentru că o stațiune nu înseamnă doar plaje, hoteluri și terase. Înseamnă și istorie, cultură, amintiri și respect pentru ceea ce au lăsat în urmă generațiile trecute.
Poate că „Muzica” nu va deveni niciodată cel mai cunoscut simbol al litoralului românesc. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie lăsată să se degradeze sau să fie uitată.
Ea este încă aici, pe faleza din Eforie Sud, așteptând să fie redescoperită.
Pentru că „Muzica” încă există. Doar că, de prea multă vreme, nimeni nu pare să o mai asculte.
PeDrumuri continuă să descopere poveștile locurilor, oamenilor și monumentelor care fac parte din istoria Dobrogei. Dacă îți plac materialele noastre, urmărește-ne și pe YouTube. Abonarea este gratuită și ne ajută să continuăm aceste călătorii și documentări.
Surse și documentare
- Emil Druncea, Ion Vlad – Sculptor 1920–1992, Editura Agora, 2009, p. 91. Monografia disponibilă prin Biblioteca Municipală Fetești.
- Revista Arta Plastică, anul X, nr. 7/1963, mențiunea lucrării „Muzica” de Ion Vlad, Eforie Sud. Arhiva digitală.
- Muzeul Național Brukenthal, „Ion Vlad. Donația Eliza și Vladimir Cantaragiu”, 2024, și „Ion Vlad, pe urmele lui Brâncuși”, 2026.
- Primăria Eforie, Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Eforie, p. 20.
- Statutul orașului Eforie, secțiunea dedicată monumentelor istorice.
- AGERPRES, „O personalitate pe zi: Sculptorul Ion Vlad”, 22 mai 2020.
