ceva tare bun și fertil, aducător de bucurii și plăceri vinovate”
Dobrogea este renumită pentru diversitatea de mâncăruri absolut delicioase. Turci, tătari, machidoni, armeni, evrei, bulgari, lipoveni și-au adus aportul și au creat propriile rețete, pe care le-au împărtășit și adaptat de-a lungul timpului, dând naștere unei bucătării unice, pline de arome orientale, balcanice și mediteraneene.
Dacă ajungi în zonă, trebuie neapărat să încerci șuberecul tătăresc. Șuberecul are un aluat simplu de făină, apă și sare, însă compoziția face diferența între producători. Se face din carne tocată de vită sau miel, cu ceapă, piper și mentă. Plăcinta are formă de semilună și se prăjește în unt sau ulei. Doamne, ce gust bun are! Mi se pare cea mai reușită plăcintă cu carne.
Pe litoral ca să mănânci un șuberec bun, trebuie musai să ajungi la Mangalia, dar dacă te afli în perioada 19 – 21 septembrie aici, dă o fugă la Cumpăna unde se desfășoara prima ediție a Festivalului Șuberecului.
Cumpăna pentru necunoscători, se află la ieșirea din Constanța spre Mangalia, pe dreapta, la 3 kilometri. Am ajuns și noi în această seară. Lume neașteptat de multă pentru ziua de vineri, ajunsă la ceas de seară. Se întindeau „minunățiile”, una lângă alta, neștiind la ce să poftești întai.
Baclavale de casă, saraili și toate dulcegăriile turco-tătărești, greu de pronunțat ori reținut. Cred că am ales cel mai bun șuberec mâncat în ultima perioadă. Prin savoarea lui prăjită, grasă, delicioasă, am uitat de toate restricțiile. Cum îți dai seama că un șuberec este bun? După ce l-ai terminat nu ți se face rău. Aș fi mâncat mai multe, însă inconvenientul a fost plata. Nici un comerciant, nu permitea plata cu cardul, ci doar cash. Asta ar fi însemnat să facem cale întoarsă și să căutăm un bancomat. Un minus important ce vreau să-l punctez.
Îndrăgitul Radu Anton Roman, descrie șuberecul în cărțile lui, ca „ceva tare bun și fertil, aducător de bucurii și plăceri vinovate”. Mare… Mare dreptate avea.
Festivalul nu înseamnă doar artă culinară, a avut și o paradă a costumelor populare, ansambluri și soliști ai comunității turco-tătare din România, a grecilor și lipovenilor.
M-am perindat pe lângă ansamblurile populare turco-tătare pentru a le trage în câteva poze. Micii artiști au fost foarte încântați și așa am reușit să imortalizez cateva cadre, apoi ne-am așezat și noi cuminți pe scaune și ne-am bucurat de pleiada de dansuri și cântece.
Mâine vom fi din nou acolo, căci papilele mele gustative trebuiesc iar alintate cu un șuberec ori o pişmaniye. Vă așteptăm și pe voi dragi constănțeni, căci merită fiecare kilogram pus în plus.
