Iaz Suharău

569 km – 8h și 35 min, atât este distanța și timpul de la Constanța la Suharău. Cine ar fi crezut că doi dobrogeni își fac planuri pentru o partidă de pescuit în Botoșani? Nici măcar noi.

Ideea mi-a încolțit atunci când ne-am propus să petrecem Paștele în Moldova. M-am gândit că pe lângă obiectivele turistice pe care le vizităm să strecurăm o zi de pescuit. Așa că, înainte cu o săptămână de a pleca la drum, am căutat grupuri de pescari în județul Botoșani și am pus cea mai simplă întrebare:

-Ce baltă îmi recomandați în județul dumneavoastră?

– Iaz Suharău!

Prima dată am ajuns la Iaz Suharău pe 30 aprilie, înainte de Paște. Ne întorceam de la Dorohoi și am făcut stânga, pe un drum de poveste. Comuna Suharău este la 18 km de Dorohoi și tot 18 km de Darabani, localitatea unde stăteam noi. Ici colo insistam la Ștefan să încetinească mașina, pentru a surprinde în fotografii casele autentice specifice zonei. Au rămas atât de puține în picioare încât am zis că mai bine să le imortalizez pentru că, nu se știe pe viitor, care va fi soarta lor.

Drumul se ține apoi drept, apoi pe lângă stuf faci dreapta și ajungi chiar la baltă. Am avut parte de o zi cu soare, frumoasă. Când am ajuns, se tăia de zor stuful, pentru a mai face locuri de pescuit. O barză mergea agale pe drum, nederanjatã de muncitorii cu utilaje, dar nici de mașina noastră. Comoditatea ei ne-a făcut să deschidem rapid telefonul și să o fotografiem.

Ajunși la destinație, ne-am prezentat, cerând permisiune administratorului prezent la fața locului, să tragem și noi un ochi să vedem iazul. Cu o memorie fantastică, administratora și-a amintit de mine când am întrebat de balta dânsei pe grupul de pescari din Botoșani și ne-a permis să luăm contact cu pescarii prezenți la fața locului. M-am dus glonț către un grup galagios de adolescenți.

-Voi ați prins peștele ăsta? Am întrebat mirată văzând dimensiunea și cantitatea destul de mare.

-Da!!! Mi-au răspuns la unison. Eu l-am prins pe ăsta, ăsta, el pe ăla, ăla….

Și-au început să-mi înșire fiecare, captura personală. Nu prea-mi venea mie să cred…dar, na… Mi-a fost jenă să-i filmez pe pusti, deși entuziasmul lor când povesteau de captura trebuia surprins, însă n-am mai pierdut ocazia și fără să le cer voie am făcut-o când au eliberat peștii.

Pentru 12 ore cât au stat pe Suharău trebuie să vadă și constănțenii ce se poate prinde și asta de niște adolescenți…

Am plecat cu greu de pe iaz promițându-ne să ne întoarcem cât de repede putem. Eu aș mai fi făcut turul pescarilor, dar Ștefan nu are răbdare în astfel de momente, mai ales să nu aibă undițele la el.

Pentru că, planurile ne-au fost date peste cap, tot pe fuga pe 7 mai am ajuns la Suharău, la orele 13. De data asta, o altă barză ne-a întâmpinat cu un șarpe în cioc.

Am ridicat rapid drona, până nu se punea de-o ploaie, așa cum indica la meteo și bine am făcut, că nu a durat mult și vântul destul de puternic s-a instalat. În timp ce Ștefan se ocupa de drona, am stat cu doamna administrator de vorbă să-mi spună câte ceva despre toată munca ce se afișa în fața noastră.

În primul rând balta este supravegheată video, dar tot se mai încalcă regulile, deși ele sunt expuse chiar la poarta de intrare. Ca peștele să se reproducă și să aibă și timp de creștere, crapul și cteno sub 1 kg și peste 3 kg se eliberează, însă poți păstra carasul indiferent de cantitate. Se poate reține contracost crapul și cteno la 25 lei/kg. Fiind pește foarte mare în iazul Suharău, pescarii trebuie să folosească neapărat saltea de primire și antiseptic. Până am ridicat drona, până am mai stat de vorbă cu greu ne-a fost oferit un loc, deși eram în a treia zi de Paște. N-am avut la noi nădă și momelă adecvată pentru a pescui la crap, pe lansetă, așa că Ștefan a vrut să cumpere o cutie de boilies. Ne uimește cât de darnici sunt moldovenii, nu doar în cazul de față când am primit o cutie în dar, ci în general. Așadar, ne-am instalat și noi pe ultimul loc rămas liber. Avantajul acestei balți, ca o comparație cu cele de la noi este că ai posibilitatea de a pescui pentru doar 6 ore cu 30 de lei în sistem catch & release de aceea e și vânzoleală. Unii vin, alții pleacă. Pentru că, unii șoferi apasă accelerația mai mult decât e cazul pe drumul de piatră, realizat tot de dânșii, se ridică praful. Și la acest amănunt s-au gândit proprietarii. Când am văzut administratorul cu furtul pe drum, am zis că nu văd bine.

-Păi, stropesc drumul! N-ați văzut mai devreme cum au mers cu mașinile? Să nu vă deranjeze praful, așa fac mereu.

Și da…nu exagera, pentru că fiecare stand avea robinet. Unde mai vezi în baltile din Constanța așa ceva?

Am mers cu 2 fixe și o lansetă. Năda de la doamna, cârlige de 12 și mămăligă. Când cunoști balta, ai locul tău, ai un istoric. Aici n-am avut așteptări de capturi. Săreau peștii în fața noastră de ziceai că eram la Delfinariu. Coada unui novac se tot arăta pe lângă undița mea. Într-o sfidare maximă și-a vânturat-o atât de mult, de am avut posibilitatea să-l și filmăm. Se juca cu noi de-a v-ați ascunselea. Știți vorba aia?

-Măcar o coadă de pește să văd.

Asta a făcut cu noi novacul. Eu nu am avut, că de obicei răbdare să stau într-un loc și m-am deplasat pe o distanță de 50 m, câte un pic, un pic. M-am dus pe dig, m-am întors, poate, poate prind un caras jucaus. M-am dus și pe la alte standuri să iau pulsul, să vad, se prinde doar la pontonul din fața sau și în restul locurilor de pescuit. Toți aveau capturi și toți mulțumiți. N-am văzut pe unul ca la noi să zică:

-Nu merge, domne’! Nu pune gura!

Am văzut mulți plângăcioși și ei cu traista plină de roșioară la 10 cm. Dacă-i întrebi ce fac cu peștele ăla de 5-10 cm îi și găsesc utilitate.

-Zacusca, domle’…ce buuun eee…

De aceea balțile noastre sunt pline de peturi în loc de pește.

Un alt lucru pe care-l sesizezi. CURĂȚENIA!!!!

Nu tu sămânță, nu tu capace de bere, nu mai spun de pahare, sticle, ori cutii de viermișori. Prea verde totul, prea curat. Mă dureau ochii de atâta curățenie. La noi de ce nu se poate? Oare de ce? În ultimii ani, din ce în ce mai multe femei își însoțesc partenerii la pescuit. Dacă bărbații, sincer acum, mai ocolesc buda, noi nu prea avem cum. Iar asta este o problemă majoră, a bălților de la noi, pe care am stipulat-o și-n alte articole. Aici ai buda la administrația băltii și la mijlocul ei. Deci, nu trebuie să parcurgi 2 km să-ți faci nevoile și nici nu ești înconjurat pe baltă de muște și hârtie igienică.

Când vântul pe iaz Suharău a început să bată, abia țineam undița în mână. Nu a durat mult și a început și ploaia. În două ore, am fost de rasul pescarilor, că eram singurii ce nu prinsesem nimic. Au fost și dați când nu ne-a părut rău că n-am prins pește, însă de data asta, undeva am greșit noi. Ne-am concentrat pe locație și frumusețile ei decât pe pescuit. Când am plecat de pe iaz, am zărit din mers o bucată de novac abandonată pe câmp. Am oprit mașina, să mă uit mai atentă la ea, deoarece nu-mi explicam cum a ajuns acolo.

În fine! Am plecat de acolo, impresionați de condițiile ce le oferă administratorii, liniștea care chiar se respectă pe iaz și de cantitatea de pește ce o poți prinde în 12 ore. Nu știu dacă mai avem posibilitatea să ne întoarcem, dar data viitoare ne trezim de la 5, venim cu temele făcute, „să simtă și mâna noastră” o trăsătură. Acum vorbe de genul „eu aș fi făcut”, „eu as fi pus” sunt tardive. Când am ajuns în Constanța, am găsit și grupul Băltii Suharău, unde pescarii își pot etala capturile, care le consideră ei. Dacă prin cuvintele mele, n-aș fi credibilă, trageți un ochi aici.

Până să așez toate impresiile în acest articol, Ștefan a tras o fugă de 2 ore până la mare și iată captura de seară, ca o răzbunare a superficialității cu care a tratat pescuitul la o balta plină de pește. Marea a fost darnică cu el.

Îmi doresc în Dobrogea un iaz ca în Suharău și un respect al naturii, al pescarilor, fix ca acolo!