Am ajuns în Mediaș, într-o după-amiază, după ora două sau „doi”, așa cum spun cu nonșalanță localnicii. Timpul era scurt, dar curiozitatea mare.
Am parcat pe Jankulica în fața sinagogii sau a fostei sinagogi, pentru că este închisă, dar poate fi vizitată cu ghid doar cu programare prealabilă. Noi nu aveam nimic din toate acestea. Ne-am mulțumit cu câteva fotografii și am purces pe mai departe, cu GPS-ul în mână. Am fi scris mai multe detalii despre ea, dacă am fi vizitat-o, însă nu e timpul pierdut.
Pasul l-am grăbit spre centru, prin gropi, moloz și pietre, semn că primăria se ocupă de modernizare. Cine știe și la ei de când or fi început șantierele.
Străzile erau pustii, te topeai de căldură și parcă înaintam într-un oraș fantomatic. La capăt de stradă, am întâlnit câțiva copii de rromi și 3 turiști, semn că orașul vechi este populat.
Mediaș este unul dintre cele mai vechi orașe din Transilvania, atestat încă din anul 1267. Cu numeroasele lui turnuri de apărare, biserica evanghelică fortificată și casele săsești în culori vii, pare a fi fratele mai mic al Sighișoarei, care spre deosebire de aceasta este mai puțin popular. Casele vechi sunt bine conservate și multe din ele renovate, nu același lucru putând spune de celelalte noi, din anii 1940-1960. Pe cât de frumos, liniștit și lipsit de turiști, pe atât de apăsătoare era atmosfera din oraș. Așteptam parcă să iasă un pescăruș din filmul lui Hitchcock , să ne atace de după colț.
Zona Mediașului este cunoscută ca zonă viticolă, aici cultivându-se viță de vie de peste 800 de ani, iar vinul de Târnave este mai mult decăt cunoscut.
În paginile romanului „Dracula”, se menționează faptul că, Jonathan Harker, a servit bucate haiducești si „auriu” de Mediaș: „Mi s-a servit ceea ce ei numesc „frigărui haiduceşti”, bucăţi de slănină, ceapă, bucăţi de carne de vită, preparate cu boia, înfipte şi înşirate într-o ţeapă, pe urmă fripte deasupra focului, în felul simplu în care pregătim noi la Londra mâncarea pentru pisici. Vinul a fost Auriu de Mediaş, care-ţi produce pişcături neaşteptate pe limbă, deloc neplăcute. Am băut numai două pahare şi nimic altceva”. Foarte multe publicații spun că la nunta contelui s-a servit acest vin, dar în cartea lui Bram Stocker, nu se întamplă asta.
Eu nu am consumat vin, ci o bere în fața liceului Stephan Ludwig Roth, cât să ridice drona al meu Ștefan.
Și ce faci când încerci să cauți cu privirea câte un turist… ? Te apuci să citești cine este Stephan Ludwig Roth…Evident că și în Transilvania au fost foarte multe personalități, cu studii la Viena ori Berlin, pe care noi nu le cunoaștem atât de bine, ca cele din restul țării.
Biserica evanghelică Sf. Margareta, se află chiar lângă liceu și este principala atracție din oraș. Una dintre cele mai impresionante biserici fortificate, ce le-am vizitat în această zonă. Am tras cu urechea la întrarea în biserică și am aflat că din cei „10 turiști” din tot Mediașul, cei doi din biserică, erau din Constanța. L-am așteptat pe Ștefan și am început un tur al bisericii așa că vizionare plăcută.
Partea frumoasă a lucrurilor este că după ce se opresc camerele, noi ne continuăm discuțiile cu interlocutorii.
A fost o plăcere să o ascultăm pe ghidul nostru, deoarece și-a dat tot interesul ca nouă să ne iasa filmarea. Am furat și un mic secret, deși sașii sunt foarte rezervați. Ne-a zis mustăcind ca o adolescentă:
-Să știți că soțul meu a fost român și ne-am impăcat minunat!
Vizita în Mediaș, a fost prea scurtă pentru a vedea și muzeele. Am ratat Muzeul Municipal, Muzeul Gazului Natural, Casa Memoriala Stephan Ludwig Roth și Casa Memorială Herman Oberth.
Acestea dar și sinagoga, merită cel puțin câteva ore pentru a fi descoperite pe îndelete. Am fi putut să ne fotografiem în fața obiectivelor și să povestim despre ele, dar ne-am fi mințit singuri. Nu tăiem orașele și localitățile doar pentru bifă. Noi trebuie să simțim locul, oamenii și ceea ce ne pun ei. Nu pot încheia lista de obiective ce probabil închid la „doi” fără a amintii, că Herman Oberth, savantul cu origini săsești, ajuns la NASA, a colaborat la programele americane printre care și misiunea Apollo 11. Data viitoare, rămânem în Mediaș și de aici vom pleca prin imprejurimi. Ne-am propus să luăm toate satele la pas. Multe din ele le-am văzut și anul trecut, dar am fost certată cu pixul și am rămas doar cu fotografiile în telefon. Mediaș a fost o surpriză plăcută, fiind genul de oraș, unde istoria se simte în aer, dar fără aglomerația marilor și cunoscutelor destinații turstice.
