Cum vine puțin căldura și verdele proaspăt începe să îmbrace câmpurile, simt nevoia să ies din oraș, să respir aerul curat și să mă conectez cu pământul. Ștefan a fost invitat de o cunoștință la o făbricuță de lactate, Romlact, în Staul Nou și am acceptat această invitație pe loc.
În județul Constanța, există două localități cu această denumire. Una spre vest, aparținând comunei Oltina, alta spre sud aparținând de comuna Mircea Vodă, mai exact, pe drumul vechi spre București. Nu m-aș fi gândit niciodată, că o să mă apuc să caut informații despre această localitate, dar iată-mă în această postură. Ca marea majoritate a localităților din Dobrogea, denumirea ei a fost una turcească, Yeniköy. Satul a fost întemeiat după anul 1878, de către veteranii români din Razboiul de Independență și se află la 3 km de Medgidia.
Așa că, am pus pe GPS locația și am pornit la drum, fără prea multe așteptări.
Am ajuns la această fabricuță de lactate, Romlact, condusă de o familie mixtă – el de etnie tătară, ea de etnie turcă, oameni cu trei copii și o credință profundă în Dumnezeu, familia Sain.
Povestea Romlact
Povestea lor începe simplu, dar cu o încărcătură emoțională puternică: bunicul lui a cumpărat, în anii 90, o vacă Bălțată Neagră Românească. Tatăl a continuat creșterea animalelor, iar fiul, plin de viziune și ambiție, a închis cercul familiei, construind această fabrică modernă.
Între mine și Ștefan este o permanentă contrazicere, când vine vorba de gustul copilăriei. Eu am gustul Dobrogei, el al Moldovei. Ani de zile l-am căutat și singurul care s-a apropiat de telemeaua de vacă a fost al unui producător din piața centrală din Craiova.
Da, ați citit bine! La noi brânza în casă vine de la Craiova, ori din Darabani de Moldova.
În Constanța am luat la degustat aproape toate magazinele de lactate și toți machidonii recunoscuți pentru brânza lor. Tot nu era ce știam eu, acea telemea ușor sărată. De la textură până la gust, telemeaua de la Romlact, s-a apropiat cel mai mult de gustul copilăriei mele.
Dacă este reclamă? Da! Este reclamă, pentru că vreau să o încerce câți mai mulți și să îmi confirmae spusele. Dacă nu îmi place ceva, nu scriu. Mă fofilez, întroduc fraze cu verbe la viitor, epitete simpliste, dar aici pot spune: Da e, telemeaua ce îmi place cel mai mult!
Degustare
Am fost serviți la fața locului, cu ayran, cașcaval și telemea. Știți reclama aia de la șunca de Praga?
– Mmmm.. parcă se topește-n gură!
– Nu se topește bă nimic, că nu-s pufuleți! Numai clișee și marketing aveți în cap!
Așa și aici. Nu se topește, că nu-s pufuleți. Simți gustul autentic, adevărat, de lapte, de brânză.
Pe Ștefan l-a convins cașcavalul, amintindu-mi de cașcavalul acela de Fetești, ce cu greu îl procurai în timpul lui “Ceașcă”, de-l plimbam în gură și nu vroiam să se mai termine. Fără sare prea multă, vârtos, galben ca spicul, nu ca puiul de găină, potrivit și pentru hipertensivi.
De ce zic asta? Cantitatea de sare este de 3gr/ 100gr, cât să nu fi nevoit să apelezi ca hipertensiv, la prietenul Furosemid.
La fiecare laudă venită din gura lui Ștefan, mai pleca o felie din farfurie. Vedeam cum dispare și gura mea de soață nu s-a abținut.
-Oprește-te, nu trebuie să-ți servești prânzul, aici!
În timp ce ascultam povestea, a venit și ayranul. Abia așteptam să-i prindem cu ceva, pentru că prea era totul ca uns. Noi suntem mari consumatori de lactate fermentate. Cât am stat o lună în Turcia, am avut timp să testăm câteva mărci ca să ne oprim în final la una. Ștefan îl consuma la sticlă de 2 litri, în loc de suc carbogazos. Avem și o fotografie, așezați pe o bordură, mâncând o prajitură cu tahini, ce se împarte la morți, cum se împarte la noi coliva ori în Moldova covrigul și bând ayran la bidon.
Ayranul de la Romlact, sărat cât trebuie, a trecut printr-un proces tehnologic îndelungat. Au fost aduși doi maiștri din Turcia, rețete diferite, până să ajungă la forma actuală, cât mai apropiat de gustul Turciei. Lucru confirmat de către turiștii de pe litoral și de noi.
Am fost placut surprinsă, că în biroul acestui producător, pe tabla din spate, erau trecute statistici de piață, valori discutate probabil recent, în cadrul unor cursuri de vânzari. Nu am pus întrebări, însă acest lucru l-am luat ca un plus. Tot în spatele biroului, erau citate din Coran, cel care mi-a ramas în minte fiind:
“Nimic fără Dumnezeu”.
Cu drag, domnul Sain mi-a tradus câteva din ele.
-Suntem foarte credincioși și recunoscători lui Allah. De acea vrem să facem produse de calitate, și nu vrem să facem rabat, pentru că Dumnezeu e sus și ne vede.
Ca o confirmare a calității produselor, ne-a fost prezentat un clip video, cu modul în care unii prepară cașcavalul, din praf, apă și colorant. I s-a propus și dânsului această rețetă, însă a intervenit partea divină și respectul față de consumatori, zicând: pas! Autenticitatea lactatelor este pe primul loc și nu partea materială.
Am discutat de procedeul de realizare al lactatelor și am aflat că totul este controlat, începând de la laptele de vacă, producție proprie, obținut din rasa mixtă de vaci Bălțată Neagră Românească și Holstein, și terminând cu ambalarea, într-o fabricuță modernă, la standarde europene, realizată prin fonduri UE.
Moștenirea și visul bunicului a fost realizată.
Am plecat încântați de experiență urmând să revenim pentru a vizualiza și procesul de realizare a lactatelor.
Prețuri
Pe drum i-am propus lui Ștefan să le cautăm produsele în magazin. Noroc cu el că a fost atent și a reținut unde se găsesc: Carmangeria Selmer din piața Tomis 3, Constanța.
La fața locului, de mână ni s-a lipit branză dulce ( pe care Ștefan o adoră ), iaurtul dar și niște câranați din oaie și vită, mai buni decât tot ce am mâncat până acum de pe piață. Poate mulți știau de această carmangerie, însă noi nu.
Ca prețuri, pentru a vă face o idee avem:
- Ayran – 2.9 lei / 250ml
- Brânză dulce 21.90 lei / kg
- Telemea vacă 28 lei / kg
- Cașcaval 55 lei / kg
Am devenit clienți fideli, doamnele de acolo știindu-ne acum, ca cei cu ayran – PeDrumuri!
Concluzie
Concluzia dragi dobrogeni, incercați aceste produse. Dacă vreți să gustați ceva bun, dar cu adevărat bun, cu suflet, cu respect pentru tradiție și natură, încercați lactatele Romlact. Vă veți aminti de gustul copilăriei și de bucuria simplă a lucrurilor bine făcute. Astfel susțineți și economia locală și alegeți produse românești.
Rudele și prietenii noștri deja le-au încercat.
